Când eram mic, era o vorbă care mă zgâria pe creier. Venea din toate părțile și se propaga cu ecou: „Repetiția e mama-nvățăturii!!!” Buhuhuuu!!!

În ultimii ani am căutat să înțeleg cum anume se derulează procesul creșterii noastre, ca oameni, cum învățăm, cum evoluăm, cum devenim mai buni, autonomi funcțional și capabili să oferim iubire necondiționată în jurul nostru. Și am remarcat că – dincolo de predispozițiile genetice – dacă avem voința calibrată corespunzator, oricare dintre noi poate ajunge să miște munți și să scoată ce-i mai bun din condițiile de mediu de care dispune. Cu antrenament și perseverență, ne depășim condiția și facem din c*cat bici, cum s-ar spune, valorificându-ne potențialul peste așteptări.

Și mă gândeam eu așa la lucrurile astea acum, și încercam să rezum în cuvinte puține, care e cheia dobândirii performanței și a valorificării talentului… Hmm… ce să fie, ce să fie?!…

Aha! Asta e: repetiția e mama-nvățăturii!