Criza educațională

Atunci când vrem să (re)construim ceva, ne asigurăm întâi că avem o fundație solidă.

La fel, când vine vorba de profesii (sau de orice alte activități pe care le facem și ajung să ne definească identitar) este important să conștientizăm – înainte de toate – dacă ni se potrivesc și dacă ne-mplinesc valorile și principiile de viață. Pentru că asta e una din căile spre fericire.

Perioadele de criză ne scot din spațiul de confort și ne îndeamnă să ne adaptăm unor condiții noi de viață. În urma oricărei destabilizări, căutăm mai întâi să vedem care este fundația pe care ne putem baza; ce a rămas în picioare, ce este stabil și trainic. Pentru că aceea este structura pe care ajungem să clădim, apoi, noile construcții.

Similar, pentru a ne recalibra perspectiva și activitatea în spațiul educațional, avem nevoie să ne verificăm întâi fundația. Care sunt motivațiile noastre interioare pentru care alegem domeniul educațional? Care sunt pricipiile noastre de viață, dorințele, interesele, perspectivele, viziunea vizavi de lumea în care trăim? Care este filozofia noastră educațională?

Este util să avem un moment/ o etapă de reflecție pentru recalibrare… Atunci când ne (re)definim în mod conștient filozofia educațională, vom porni pe un nou drum pedagogic: mai conștient, mai așezat, mai asumat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.