Proiecțiile

Noi trăim în mod cvasi-automatizat majoritatea timpului nostru, luând decizii și manifestându-ne fără prea multă implicare conștientă. În această inerție, ne-am slăbit capacitatea de a lucra cu sinele, de a face introspecții, de a medita cu privire la trăirile interioare și de a reflecta la înțelesurile vieții noastre.

Acest ”mușchi slăbit” ne predispune vulnerabilității de a nu mai putea gestiona și direcționa dezvoltarea și creșterea personală. Și, totuși, psihicul nostru simte în continuare nevoia să rezolve conflictele interne, născute în mod firesc prin procesul de asimilare și gestionare a conținuturilor de viață. Iar, ca urmare a lipsei lucrului conștient cu sinele, în astfel de situații obișnuim să apelăm la mecanisme de compensare, precum proiecțiile.

Elegant spus, proiecțiile sunt acele conținuturi pe care ne este dificil să le observăm la noi (și care se cer rezolvate, echilibrate, deconflictualizate), dar pe care le sesizăm numaidecât în exteriorul nostru: la ceilalți, în evenimente externe nouă sau în orice manifestare a vieții. Mai simplu spus, sunt o formă subtilă și naivă de a băga sub preș ceea ce nu ne place la noi înșine (dacă este vorba despre percepții negative) și, totodată, o formă de manifestare a narcisismului în oamenii modești (dacă este vorba despre percepții pozitive).

Util în situații de proiecție este să ne oprim și să analizăm sursa nemulțumirii. Este ea venită din exterior? Sau este dinăuntrul nostru și n-am știut să o vedem? Pentru că, dacă-i a noastră și o rezolvăm, s-ar putea să observăm apoi cum se dizolvă și dispare de peste tot altundeva, de unde ea ne deranja.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.