Când îți vindeci copilul dinăuntru, îl asculți și îl iubești… ajungi să-l integrezi (și să devii integru).
Brusc, simți că-i înțelegi mai bine și pe cei din jurul tău și îi privești mai obiectiv, ca un părinte liniștit și-ncrezator că toate sunt la locul lor și nimic nu e întâmplător. Ești gata pregătit să iubești lumea toată ca pe copilul tău.
Părinții trebuie să-nvețe să-și trăiască viața lor. Ei cu sine. Să se simtă bine. Să-și facă confort. Să se bucure din plin de tot ce au și de drumul care-i poartă-n viață.
Nu să se preocupe de binele copiilor. Nu să le facă partea lor de responsabilitate, protejandu-i de-ncercări cu greutate care le sunt dedicate.
Prin puterea exemplului se dau mai departe apucăturile și cunoașterea. Ca să creezi în copil dorința autonomă de a explora, tu – ca părinte – ai nevoie sa-ți cunosti plăcerea vieții și s-o întreții constant, să-ți modeleze inerția.