Vorba (și plimbatul vorbei, implicit) e de când lumea. Cic-a ajutat la supraviețuire.

În esență, vorba face multe: educă, direcționează, unește, angajează, mângâie, motivează și oferă încredere… lovește, descurajează, destramă, blochează, destabilizează și oferă temere… și tot așa.

E o formă de energie. Reală. Prin orice spunem, noi dăm drumul unui bulgăre care se rostogolește. Se duce, se duce, adună și crește și prinde viteză și inerție. Și creează-n lume o armată de oameni de zăpadă fix după chipul și asemănarea noastră (conștienți și responsabili, adică ). Un fel de oglinzi augmentative, așa, ca să putem să ne vedem mai bine.