Dacă Dumnezeu e-n tot ce stă sau mișcă-n viața asta… înseamnă că e și știință?!…
Chiar și fizică, și matematică și orice de-asta fixă, doxată cu pragmatism?…
Sau poate chiar el se contestă pe sine, prin habotnicia științei?!…
Dacă Dumnezeu e-n tot ce stă sau mișcă-n viața asta… înseamnă că e și știință?!…
Chiar și fizică, și matematică și orice de-asta fixă, doxată cu pragmatism?…
Sau poate chiar el se contestă pe sine, prin habotnicia științei?!…
Găsești în scripturi expresii pline de metafore, din care – dacă le iei în cel mai simplu sens al lor – înțelegi chestii despre viață mai limpede și mai profund decât chiar și dacă le-ai găsi explicate de știință.
La rândul ei, știința are frumoasa abilitate de a demonstra matematic existența fenomenelor, punând dovezi palpabile în mâna necredincioșilor.
Secretul cunoașterii, însă, constă în cuplajul celor două (spiritualitatea și știința) și a oricăror alte perspective analitice și experiențiale, din care alegem a ne poziționa-n raport cu viața.
Spiritualitatea + Ştiința = l.o.v.e. din aia cu armonie şi cu trăit în fericire pân’ la adânci bătrâneți.
Atunci când vorbim despre lucruri care nu se văd, este suficient să găsim reperele de logică potrivite pentru explicarea sau înțelegerea lor. Desigur, mărturia/ demonstrația fizică poate fi solicitată spre statuarea existenței lor, însă nu este întotdeauna posibilă.
Matematica (în primul rând) și alte științe fixe pot oferi explicații logice și/sau analogice satisfăcătoare (și poate chiar suficiente) pentru orice fenomen al existenței noastre, fără să miște un deget spre a le oferi dovezi concrete Tomilor necredincioșilor.