Trăim un proces de desacralizare. Mai toate par să coboare din copac, în vremurile-astea… și negociază-ntre ele care să urce-napoi, acolo-n vârf să stea.

Tot ce e valoare cade. Bunul simț, diplomația, înțelepciunea, logica, corectitudinea, respectul și multe altele… par că își găsesc sfârșitul, în societatea în care trăim. La nivel mondial. Toate reperele de organizare și comunicare socială cu care eram obișnuiți suferă mutații și se transformă sub ochii noștri, lăsându-ne impresia de haos și destabilizare.

Ce se întâmplă, în fond, este o etapă de evoluție a omului, ca urmare a accesului la informație și la comunicarea abundentă. Big data accelerează procesele de ardere a conținuturilor vieții, impunând omului un nou ritm vital interior, o trecere mai rapidă/ forțată prin experiențe, generând în final o formă de saturare, urmată de detașare/ desprindere/ renunțare.

Tot ce trăim acum este adaptare. Nu neapărat renunțăm la ce e bun, cât mai degrabă căutăm noi forme de manifestare a echilibrului în viața noastră. Trăim o recalibrare a percepției și înțelegerii asupra vieții, care să răspundă în mod adaptat nevoilor actuale și viitoare.

Practic, suntem în proces de dărâmare de temple și de creare a unor noi Dumnezei de care să ne atașăm și pe care să-i slăvim cu credință deplină și cu dedicare, în noile condiții existențiale.