Judecător adevărat

Judecă și vei fi judecat… zice o vorbă.

Însă nu se referă la faptul că judecățile tale ar fi urmărite și contabilizate de cineva, iar apoi ți-ar fi întoarse în revanșă (deși… sunt suficienți troli care ar face asta oricând, cu plăcere), ci, mai degrabă, vrea să spună că – prin judecată – tu te judeci pe tine, în oglindă.

Existența e neutră. Își are propriile ei legi prin care stabilește nuanța și însemnătatea lucrurilor sau rostul și misiunea mecanismelor care asigură echilibrul de ansamblu. Își are o conștiință macro, prin care coordonează și corelează toate procesele, fără să aibă de-a face cu conflicte de orgoliu… că unele sunt mai nu știu cum și că altele-s mai altfel. Toate funcționează ceas și își îndeplinesc scopul pentru care au fost create.

La nivel micro, oamenii văd viața prin filtrele lor subiective. Care nu neapărat sunt create pe premise egoiste, cât sunt generate de nevoile lor individuale de trai și de evoluție. Filtrele subiective îi ajută să vadă viața într-o anumită culoare care generează înăuntrul lor o anumită pornire și-i conduce la anumite decizii și spre o anumită trăire. Sunt mecanisme care le rezervă încercări și lecții particulare, mulate în totalitate pe nevoile sufletului cele mai înalte. Toți oamenii ajung, deci, mult dincolo de voința proprie, să vadă viața prin prisma atașamentelor care îi condiționează, prin ochii frânturii de adevăr care îi limitează.

Așadar, judecata omului spune mai multe despre judecător decât despre obiectul judecat. Dacă vrem să facem analize obiective asupra vieții, avem nevoie să ne deconectăm emoțional, să ne desprindem, să ne detașăm de năravul interior, spre accesarea și procesarea cât mai pură și mai limpede a informației imparțiale. Fără deconectarea de subiectivitate nu există corectitudine și dreptate.

Deci, pretinșii drepți judecători au nevoie să învețe să privească rece fenomenele vieții și să analizeze în ansamblu/ contextual, renunțând la orgoliu, la fondul emoțional și la hormonii tinereții. Că altfel… se judecă pe sine și doar își impun sieși pretenții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *