La ce bun să-ți dezvolți autonomia?

Păi, poate pentru ca:

– să nu mori de foame cu piața la trei pași și cu frigiderul lângă tine.

– să știi ce-ți place-n viață și ce-ți face bine.

– să știi să te descurci cu orice ai, astfel încât să te mulțumești pe tine și să poți oferi-napoi valoare-n lume.

– să poți gândi cu capul tău, dincolo de idei împrumutate de la alții, de stereotipuri sociale, de fake-news-uri și de alte aberații.

– să poți lua deciziile tale, pe care să ți le poți asuma și de pe urma cărora să poți învăța și crește liber, fără comparații.

– să știi să ai răbdare după cum îți șoptește instinctul, ci nu să te lași furat de foamea cu care trage corpul de tine prin simțuri, până ajungi la intoxicații.

– să poți sta liniștit în singurătatea ta (fizică și mentală), fără să simți că te-mpinge mereu o mână nevăzută, la fapte derizorii care nu se cer făcute decât pentru a umple goluri, dependențe și nevoi iluzorii.

– să poți să te asculți și să-ți oferi tot timpul din lume pentru a pune-n practică orice pasiune.

– să poți inspira stabilitate și încredere, și să poți împărți și altora din prea plinul tău de credință și de putere.

– să-ți împlinești singur echilibrul și să-ți găsești propria cale către fericire.

– și, evident… bonus pentru cei cu copii și, mai ales, pentru bunici: să puteți depăși condiționările emoționale venite de la ăia mici, ca să dormiți împăcați cu gândul că reușiți să vă îndepliniți rolul de educatori harnici.