Despre autonomie

La ce bun să-ți dezvolți autonomia?

Păi, poate pentru ca:

– să nu mori de foame cu piața la trei pași și cu frigiderul lângă tine.

– să știi ce-ți place-n viață și ce-ți face bine.

– să știi să te descurci cu orice ai, astfel încât să te mulțumești pe tine și să poți oferi-napoi valoare-n lume.

– să poți gândi cu capul tău, dincolo de idei împrumutate de la alții, de stereotipuri sociale, de fake-news-uri și de alte aberații.

– să poți lua deciziile tale, pe care să ți le poți asuma și de pe urma cărora să poți învăța și crește liber, fără comparații.

– să știi să ai răbdare după cum îți șoptește instinctul, ci nu să te lași furat de foamea cu care trage corpul de tine prin simțuri, până ajungi la intoxicații.

– să poți sta liniștit în singurătatea ta (fizică și mentală), fără să simți că te-mpinge mereu o mână nevăzută, la fapte derizorii care nu se cer făcute decât pentru a umple goluri, dependențe și nevoi iluzorii.

– să poți să te asculți și să-ți oferi tot timpul din lume pentru a pune-n practică orice pasiune.

– să poți inspira stabilitate și încredere, și să poți împărți și altora din prea plinul tău de credință și de putere.

– să-ți împlinești singur echilibrul și să-ți găsești propria cale către fericire.

– și, evident… bonus pentru cei cu copii și, mai ales, pentru bunici: să puteți depăși condiționările emoționale venite de la ăia mici, ca să dormiți împăcați cu gândul că reușiți să vă îndepliniți rolul de educatori harnici.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.