Arhive categorii: Pulsiuni

Temă logico-emoțională

Pulsiuni, Vibrații, , ,

Temă pentru acasă (de factură logio-emoțională și de inspirație oltenească):

Fură doi olteni acasă, cu nevestele, trimiși în izolare. (Știm de ce și când se întampla povestea, deci.)

Și mai fură t1 și t2, două necunoscute, de le furau pacea oltenilor.

Unu din ei simțea că bărbăția-i e firavă și nu-i bun pentru a lui femeie (în general… nu doar în puncte cheie.) Nu trecea zi fără ca nevasta să nu-l dojenească… ba că nu e mulțumită, ba că-i tristă, ba că e saracă… de felul ei – e drept – era și ea un pic fricoasă, cam fițoasă și ușor pretențioasă. Iar asta lui îi dădea un sentiment profund de inutilitate, pe care simțea mereu nevoia să-l înece – pe bună dreptate – cu multă… t1; până se mozolea tot, la gură. Citește în continuare Temă logico-emoțională →

Frica trezește instinctul

Pulsiuni, Vibrații, ,

Am văzut pe net un meme cum că unii ar fi interzis gangbangu’ și astea… So sad…

Io-nțeleg că instinctul de supraviețuire ne trezește pe toți, în vremuri de anaghie, dar hai să vă zic un secret: energia creativa (care e una și aceeași) se manifestă în nenumărate feluri. Capul gandește, ochii imaginează, gura vorbește, mâinile modelează, stomacul simte… tot trupul creează conținuturi pe diferite niveluri, nu doar bazalul, care se trezește și el că-i e frică, se panichează și se activează.

Așadar și prin urmare, acasă singurei în izolare, cu toții putem căuta în noi, în liniște, fiecare, să găsim fărâma aia de lumină care e a noastră, care ne definește, creează și ne împlinește.

Și dacă ne priește, poate continuăm exercițiul ăsta și cu alții, să creăm în suflet prosperitate.

Sincer cu tine

Pulsiuni, Vibrații, ,

Care poate fi un bai cu educația online?…

Că tre’ să fim de două ori mai sinceri cu noi înșine, decât atunci cand suntem în clasă.

În societate/ în colectiv/ printre colegi, ne intrăm în rol și e ușor să ne asociem cu scopul contextului. Chiar dacă, poate, nu suntem atașați de ceea ce facem, ne vine lesne să ne „convingem” că suntem în locul potrivit.

Dar acasă, în hamac, cu telefonu-n brate „studiind” de la distanță… hop! ne trezim că suntem noi cu noi, în contact cu latura aia a noastră profundă, pe care n-o arătăm nimănui. Iar în singurătatea noastră, ne confruntăm cu niște întrebări care curg în șoaptă, pe fundal: „Îmi place ce fac? Are rost? E pentru mine asta?”… Și-atunci, fie se păstreaza cheful, fie vine somnul… după cum găsim armonie în activitatea respectivă.

Omul tinde, firesc, să facă ce-i place și ce rezonează cu sensul vieții lui. Indiferent dacă e sau nu conștient de asta.