Arhive categorii: Pulsiuni

Fluturele instabil

Uneori, urme de instabilitate psihică se manifestă prin toane dese, gânduri diverse, schimbări bruște ale stării de spirit, imagini și gânduri multe, dar confuze și șterse, și-un tip de agitație care nu neapărat deranjează… dar care tinde să-ți dea palpitații de reamintire că trăiești. Să te fac-atent, să fii pe fază, să urmărești variabilitatea și sincronizarea vieții, ca la fluturele ăla care bate din aripile tinereții într-un câmp, la țară, de risipește poluarea de impresii citadine la-nceput de vară.

Așa zice teoria haosului, de fluturele instabil. Și e de menționat că bate din aripi un pic beat și cam febril, dând din cap pe ceva combinație ciudată de simfonică cu rock și rap. Zburdă-n voia jocului. Și-i place să zboare de colo-colo, prin stomac, în liniște și-n pace.

Micimea

Când vinzi prietenia și iubirea pentru scopuri mici înseamnă ca ești miiiiic mic mic… atât de mic, că și un purice neisprăvit se uită la tine de sus.

Bine… în general, dacă vinzi prietenia și iubirea, nu prea exiști, ca om. Dar am zis de scopurile mici ca să înțelegem că și inexistenții au diferite ranguri între ei: unii sunt mai nesemnificativi ca alții.

Mașina abandonată

Era un experiment care zicea că o mașină în stare ok poate sta abandonată-n stradă mult și bine, fără să se atingă cineva de ea. Dar, dacă mașina are un geam spart, atunci ajunge în scurt timp să fie vandalizată.

Așa e cu orice aspect al vieții. Orice mică disfuncționalitate se propagă până destabilizează la nivelul structurii de bază.

Repară totul degrabă și nu lasă nimic stricat! Că nici nu știi cum trece timpul și te trezești că te desființează…

Miopie

Una din marile probleme pe care le avem e că nu vrem să privim pe termen lung.

Fiecare trage de egoismul propriu, să-și facă lui bine și să-și asigure, cel mult, copiii și nepoții. Mai rar să intereseze pe cineva urmările sociale și de mediu, pe termen lung. Gândește mintea inconstientă în sinea ei… „las’, că n-apuc eu să văd ce are să vină…”

Dar baiu-i că abundența informațională grăbește ritmul vieții. Ceea ce face ca acel „termen lung” să se grabească și să vină peste noi cât suntem încă în viață. Și să vedem atunci ce o să facă bunul om inconștient, trăind luxos, dar într-un mediu de viață infect, de ajunge să-i fie greață și să mai iasă din casă…

Nevoia de validare

Uneori în viață, nu contează deloc performanța și calitatea tehnică a lucrurilor. Unii oameni cu care interacționezi sunt atât de căzuți înăuntrul lor, încât tot ce au nevoie e un strop de validare, să te uiți la ei ca oameni, să le confirmi că ce fac ei și ce trăiesc e ok. Nu mai contează ce e bine și ce nu, ce e corect și ce nu, ce se pretează și ce nu.

Au doar nevoie de o picătură de normalitate și de acceptare, care să le confirme că viața lor merită trăită și că tot ce cred ei rău despre sine nu-i de fapt al lor, ci mai degrabă o proiecție a celor care le-au turnat în cap mizerie.