Când îți știi rostul în viață, toate experiențele și interacțiunile prind sens. Reușești să găsești în ele semnificație și preiei conținuturi care-s utile, în mod particular, pe drumul tău.
Și-atunci, prinzi drag s-asculți, să fii atent la tot ce-ți vine-n cale.
Cel mai tare drog e Dumnezeu.
Te prinzi greu de el.
Dar, odată ajuns acolo, vrei să-l ai mereu.
Libertățile fundamentale:
– libertatea credințe,
– libertatea deciziei,
– libertatea manifestării,
se aplică în baza principiului democratic: ești liber să x,y,z, cu condiția respectării libertății celorlalți și a păstrării echilibrului ecosistemului.
Un test bun ca să vezi dacă ești relaxat și în acord cu universul e muzica:
Dac-o simți și te pătrunde, ești deschis, armonizat.
Dacă-i fadă și fără poveste, ești în lumea ta-nchistat.
Îmi place bunătatea aia izvorâtă din control. Tu știi că poți să fii și bun și rău, fără-ndoială, fără limită, dar alegi bunătatea, c-ai înțeles că e mai productivă.
Dacă nu te mai iubește omul de lângă tine, dar nici separați nu se poate, nu-i mai cere iubire. Că n-are. Nu mai trage aiurea de el, sperând la lucruri care nu există. Lasă-l liniștit și fără presiune, ca măcar, cu energia pe care o are, să fie om cu tine. Să nu fie nevoit s-o ardă ca să te respingă. Ajută-l să se simtă neconstrâns, ca să-ți poată fi prieten, să faceți echipă.
Dacă nu mai iubești omul de lângă tine, dar nici fără el nu se poate, măcar respectă-l și-i fii prieten, camarad. Poartă-i de grijă. Faceți echipă.
Dumnezeu e ca fizica cuantică: nu știi dacă există, până nu pui mâna să descoperi.
Când ești prea lacom și pofticios (de consumi și savurezi plăcerea vieții de nu te mai oprești), postul tău înseamnă să NU mănânci. Să te abții. Să pui frână.
Când refuzi viața (ești depresiv, trist, nu ai pofta de mâncare, de interacțiune, de experiențe și stagnezi acolo de nu mai poți să vezi lumina), postul tău înseamnă Citește în continuare Postul
Emoția și rațiunea evoluează în universuri separate.
Poți să fii bine cu una și praf la cealaltă, și totuși să te păstrezi funcțional și viața să curgă. E ca și cum ai fi doi oameni deodată, uneori armonizați, alteori certați; uneori sincronizați, alteori dezaliniați; uneori echipă, alteori separați.
Și fiecare caută să-și satisfacă Citește în continuare Spații dinăuntru
Democrația e performantă pe măsura inteligenței colective.
Evoluția necesită implementare.
Implementarea, coordonare.
Coordonarea, viziune.
Viziunea, Citește în continuare Circuitul
Aseară m-am pus să dorm.
Pe drum spre somn, am întâlnit o idee.
Era frumoasă, elegantă, finuță, aleasă.
Mi s-a etalat, lent, și Citește în continuare Ideea
Nu întotdeauna doar dându-i, pregătești omul pentru viață. Ci și luându-i.
Gestionarea resurselor e doar o primă lecție în învățare. E un abc de supraviețuire.
Însă lecția de bază pentru maturizare stă în *aprecierea* resurselor. În valorizarea lor. În cuantificarea și cântărirea lor. În simțirea lor. În valorificarea lor deplină, chiar dincolo decât ar putea ele genera în mod aparent.
Iar această lecție se trece prin gestionarea *lipsei* resurselor.
Auto-coaching: când îți vorbești aplicat, cu obiective clare, și răspunsurile pe care le primești îți arată pașii de urmat în continuare.
Auto-terapia: când îți vorbești aplicat, cu obiective clare, și răspunsurile pe care le primești sunt eliberatoare și vindecătoare.
Dar dacă x și y sunt două extreme opuse, ale aceluiași conținut (ex: min și max), atunci:
1. not x și not y = nici x, nici y = undeva între x și y
2. simultan (x și y) = (x+y)/2 = un amalgam din cele două
Faptul că nu-nțelegi și nu simți decât concretul, nu înseamnă că-i tot ce există.
Și nici că-i principal, sau majoritar, sau important, sau dominant, sau oricum altcumva ar putea eclipsa restul pe care nu îl poți percepe.
Banii sunt cea mai ieftină metodă de plată.
Spontaneitatea cea mai bună e cea repetată, antrenată.
Antrenamentul comută atenția de pe conținut pe metodă. Conținutul ajunge să fie manifestat fluent, subconștient, iar tehnica, performantă, personalizată, naturală.
De partea celui care o stăpânește, spontaneitatea ajunge să Citește în continuare Spontaneitatea
Totu-i însuflețit în jurul nostru. Și vietățile. Și plantele. Și pământul. Și apa. Și vântul. Și focul.
Totul!
Doar că… fiecare evoluează diferit, în ritmul propriu. Uneori ni-i evident, alteori ne-nșală ochiul.
Cum îți dai seama că-mbătrânești:
1. Îți faci programare-n activitățile cotidiene ca să te relaxezi, să-ți faci poftele. Și n-ai timp sau răbdare, parcă, nici să le savurezi pe de-a-ntregul.
2. Începi să crești artificial numărătoarea unor experiențe, nu numai ca să Citește în continuare Zen pe de-a-ntregul
Când te trezești folosit, într-o situație, nu te frustra. Caută să vezi ce-a vrut viața să-ți arate/ să-ți aducă-n mod forțat și-aveai nevoie, și nu te-ai fi lăsat înduplecat altfel să primești, din pricină că erai prea static anevoie.
Și-atunci… Fii tu parazitul ce profită de moment Citește în continuare Fii parazit!
Nimeni nu te poate iubi în locul tău.
Autovictimizarea, plângerea, tânguirea, compătimirea de sine sunt dintre cei mai mari sabotori ai bucuriei și-ai evoluției libere. Te țin pe loc, prizonier într-o iluzie care există doar mulțumită deciziei tale.
Ajută-te să te ridici!