Toate articolele scrise de admin

Inerția adaptării

Când ești adaptabil din fire, ajungi adesea să-ți placă lucruri pe care inițial le renegai.

E enervant când te gândești că ele pot contraveni chiar cu rigorile tale… Însă poate-i cazul să umbli un pic la principii, să verifici cât de ferm stau în picioare și de n-au cumva nevoie de-adaptare, ori de nu se cer reconstruite mai stabil, să fie mai generale. Iar de nu e cazul, totuși… poate te oprești din deparaje și „mici pofte” ocazionale care ajung să fie repetate până se transformă-n obiceiuri nespecifice, nenaturale.

Compromisul iubirii

Dacă nu te mai iubește omul de lângă tine, dar nici separați nu se poate, nu-i mai cere iubire. Că n-are. Nu mai trage aiurea de el, sperând la lucruri care nu există. Lasă-l liniștit și fără presiune, ca măcar, cu energia pe care o are, să fie om cu tine. Să nu fie nevoit s-o ardă ca să te respingă. Ajută-l să se simtă neconstrâns, ca să-ți poată fi prieten, să faceți echipă.

Spații dinăuntru

Emoția și rațiunea evoluează în universuri separate.

Poți să fii bine cu una și praf la cealaltă, și totuși să te păstrezi funcțional și viața să curgă. E ca și cum ai fi doi oameni deodată, uneori armonizați, alteori certați; uneori sincronizați, alteori dezaliniați; uneori echipă, alteori separați.

Și fiecare caută să-și satisfacă Citește în continuare Spații dinăuntru

Învățare prin lipsă

Nu întotdeauna doar dându-i, pregătești omul pentru viață. Ci și luându-i.

Gestionarea resurselor e doar o primă lecție în învățare. E un abc de supraviețuire.

Însă lecția de bază pentru maturizare stă în *aprecierea* resurselor. În valorizarea lor. În cuantificarea și cântărirea lor. În simțirea lor. În valorificarea lor deplină, chiar dincolo decât ar putea ele genera în mod aparent.

Iar această lecție se trece prin gestionarea *lipsei* resurselor.