Temă logico-emoțională

Pulsiuni, Vibrații, , ,

Temă pentru acasă (de factură logio-emoțională și de inspirație oltenească):

Fură doi olteni acasă, cu nevestele, trimiși în izolare. (Știm de ce și când se întampla povestea, deci.)

Și mai fură t1 și t2, două necunoscute, de le furau pacea oltenilor.

Unu din ei simțea că bărbăția-i e firavă și nu-i bun pentru a lui femeie (în general… nu doar în puncte cheie.) Nu trecea zi fără ca nevasta să nu-l dojenească… ba că nu e mulțumită, ba că-i tristă, ba că e saracă… de felul ei – e drept – era și ea un pic fricoasă, cam fițoasă și ușor pretențioasă. Iar asta lui îi dădea un sentiment profund de inutilitate, pe care simțea mereu nevoia să-l înece – pe bună dreptate – cu multă… t1; până se mozolea tot, la gură. Citește în continuare Temă logico-emoțională →

Polaritățile opuse

Acorduri, Vibrații, ,

Polaritățile opuse sunt unul și același lucru. Sau, mai pe-nțeles… sunt amândouă legate de un conținut comun.

Gen… dacă nu mai poți de mândru, poate ca ai nevoie să-ti mai domolești narcisismul și supra-aprecierea capacităților tale. La pol opus, dacă nu mai poți de umil și stai prost cu stima de sine, poate că ai nevoie să-ți apreciezi mai mult și să-ți valorifici capacitățile. Deci, și mândria și umilința semnalizează, amândouă, nevoia de gestionare corectă a capacităților. Citește în continuare Polaritățile opuse →

Adevărata provocare

Rezonanțe, Vibrații, ,

Noi avem impresia că ne e frica de moarte… când moartea e fix cea mai mică problemă în viața asta.

N-am venit aici să murim.

Să trăim – e adevarata provocare. Să ne gestionăm trăirile interioare, relațiile cu ceilalți, grija și iubirea față de apropiați și față de oameni, efortul de gestionare a atașamentelor, acceptarea și plăcerea suferințelor, coabitarea cu natura, și muuulți alți gărgăuni din ăștia care ne freacă la cap zilnic.

Deci dacă simți că nu ți-ai terminat treaba p-aici… stai fără griji: nu ești norocos să pleci acasă. Mai ai încă de muncă. Viața are nevoie de tine, nu te lasă și nu te trădează.

Vorba

Acorduri, Vibrații, , ,

Vorba (și plimbatul vorbei, implicit) e de când lumea. Cic-a ajutat la supraviețuire.

În esență, vorba face multe: educă, direcționează, unește, angajează, mângâie, motivează și oferă încredere… lovește, descurajează, destramă, blochează, destabilizează și oferă temere… și tot așa.

E o formă de energie. Reală. Prin orice spunem, noi dăm drumul unui bulgăre care se rostogolește. Se duce, se duce, adună și crește și prinde viteză și inerție. Și creează-n lume o armată de oameni de zăpadă fix după chipul și asemănarea noastră (conștienți și responsabili, adică ). Un fel de oglinzi augmentative, așa, ca să putem să ne vedem mai bine.

Frica trezește instinctul

Pulsiuni, Vibrații, ,

Am văzut pe net un meme cum că unii ar fi interzis gangbangu’ și astea… So sad…

Io-nțeleg că instinctul de supraviețuire ne trezește pe toți, în vremuri de anaghie, dar hai să vă zic un secret: energia creativa (care e una și aceeași) se manifestă în nenumărate feluri. Capul gandește, ochii imaginează, gura vorbește, mâinile modelează, stomacul simte… tot trupul creează conținuturi pe diferite niveluri, nu doar bazalul, care se trezește și el că-i e frică, se panichează și se activează.

Așadar și prin urmare, acasă singurei în izolare, cu toții putem căuta în noi, în liniște, fiecare, să găsim fărâma aia de lumină care e a noastră, care ne definește, creează și ne împlinește.

Și dacă ne priește, poate continuăm exercițiul ăsta și cu alții, să creăm în suflet prosperitate.

Sincer cu tine

Pulsiuni, Vibrații, ,

Care poate fi un bai cu educația online?…

Că tre’ să fim de două ori mai sinceri cu noi înșine, decât atunci cand suntem în clasă.

În societate/ în colectiv/ printre colegi, ne intrăm în rol și e ușor să ne asociem cu scopul contextului. Chiar dacă, poate, nu suntem atașați de ceea ce facem, ne vine lesne să ne „convingem” că suntem în locul potrivit.

Dar acasă, în hamac, cu telefonu-n brate „studiind” de la distanță… hop! ne trezim că suntem noi cu noi, în contact cu latura aia a noastră profundă, pe care n-o arătăm nimănui. Iar în singurătatea noastră, ne confruntăm cu niște întrebări care curg în șoaptă, pe fundal: „Îmi place ce fac? Are rost? E pentru mine asta?”… Și-atunci, fie se păstreaza cheful, fie vine somnul… după cum găsim armonie în activitatea respectivă.

Omul tinde, firesc, să facă ce-i place și ce rezonează cu sensul vieții lui. Indiferent dacă e sau nu conștient de asta.

Belșug de credință

Acorduri, Vibrații, , ,

In lipsă de credință, sărăcia naște foame.

Cu stomacul gol de la atâtea vise străine înghițite pe nemestecate, mintea omului alunecă perfid spre corupție, mândrie și fasoane. Și îl tine în slugărnicie mută, uitând că pacea-i obținută pornind de la muncă multă.

În asentimentul unor populații echilibrate economic, exist-o viziune spre care trebuie să mergem, de prosperitate a gândului matur și a sentimentului echilibrat, nu euforic. Liber, vehement. Mai mult decât metaforic.