Bumerangul

Acorduri, Vibrații,

Prea multă dezbinare-ntre noi…

Suntem aici împreună. Tot ce-alegem să facem din a noastră mână se propagă și ni se întoarce ca mângâiere sau ca palmă.

Ce dai primești. Ce faci și gândești se întoarce-nzecit. Oferă ce-i mai bun din ce ești – cel ce te-ai primenit – și viața te va fi construit, în completare, din prea-plinul pe care-l are.

Fii echilibru și vei fi fericit!

Linia sfinților

Rezonanțe, Vibrații,

Prea multe și prea grele?…

Desprinde-te emoțional de ele și privește-le ca un observator neutru. Apoi închide ochii și ia-le una câte una, fix cum vin la mână, fără să mai cauți mereu orizontul. Pe rând: începi, rezolvi, închizi.

Ce nu ține de tine, dă-le libertate. Decizi doar pentru ce-i în controlul tău. Și te vei trezi la finalul zilei, deja, cu multe dintre ele realizate. Azi o parte, mâine alta, pân’ se fac toate.

Altfel, sună la linia verde a sfinților degrabă ajutători și descarcă-te lor de surplusul de emoții, frici și alte conținuturi asupra cărora nu deții controlul. Este eliberator!

Rotisor la Soare

Pulsiuni, Vibrații,

La cum se-nvârte Pământul în raport cu Soarele… așa, constant și pe aceeași linie… tare mi-e că suntem făcuți la rotisor. Cineva acolo sus cred c-abia așteaptă să mănânce bezea afumată pe băț, cu iz de munți crocanți despăduriți, cu crusta prajită de orașe deșertificate și cu sos de ocean îmbrăcat în plastic. Mmmm… Yummyyy!…

Criza educațională

Acorduri, Vibrații, ,

Atunci când vrem să (re)construim ceva, ne asigurăm întâi că avem o fundație solidă.

La fel, când vine vorba de profesii (sau de orice alte activități pe care le facem și ajung să ne definească identitar) este important să conștientizăm – înainte de toate – dacă ni se potrivesc și dacă ne-mplinesc valorile și principiile de viață. Pentru că asta e una din căile spre fericire. Citește în continuare Criza educațională →

Mama-nvățăturii

Proverbe, ,

Când eram mic, era o vorbă care mă zgâria pe creier. Venea din toate părțile și se propaga cu ecou: „Repetiția e mama-nvățăturii!!!” Buhuhuuu!!!

În ultimii ani am căutat să înțeleg cum anume se derulează procesul creșterii noastre, ca oameni, cum învățăm, cum evoluăm, cum devenim mai buni, autonomi funcțional și capabili să oferim iubire necondiționată în jurul nostru. Și am remarcat că – dincolo de predispozițiile genetice – dacă Citește în continuare Mama-nvățăturii →

Apus la solstițiu de vară

Pulsiuni, Vibrații, ,

Iubesc solstițiul de vară. Dacă-i senin afară, după ce apune soarele, rămâne o rază de lumină, fadă, care bate pe orizontală. E ca și cum ar bate o lumină stradală din depărtare, dar uniform, pe tot peisajul. Închise-s culorile. Ceru-i aproape de noapte, cu stelele toate rămase-ancorate într-un colț de lumină de la apus. Iar conturul obiectelor tremură fin în tabloul difuz.

Celula rebelă

Proverbe,

Într-un organism, fiecare celulă își împlinește scopul. Nu doar pentru ea, ci pentru tot sistemul din care face parte.

Dacă nu-și face treaba, atunci strică organul local, care – la rândul lui – dăunează organismului mare. Un amărât de vârf de unghie, de exemplu, nu-ți lasă întregul picior să calce, imobilizând tot trupul. Și uite așa, orice mică celulă rebelă, care se trezește ea că are chef să-și traiască libertatea fără margini, strică fengshuiul întregului ecosistem.

Mai e o vorbă din popor, că buturuga mică răstoarnă carul mare. Nu e doar o zicală. E o realitate pe care cu toții o trăim, la nivel social, dar refuzăm să ne-o asumăm.

Viața-i originală

Acorduri, Vibrații,

Ce scapă observației noastre firești e că viața-i originală. Ne lăsăm prea mult purtați de inerția socială, de statistici, de povești, și nu știm să vedem nuanța singular-a vieții proprii. Oricâte patternuri am sesiza sau stereotipii intuitive… toate nu-s decât tendințe orientative care nu suportă comparații introspective.

E util și vântul macro… să îl vezi cu ochii minții, să îl știi, să-l simți… să-ndrepți pânzele să te conducă spre tărâmul căruia îi folosești. E bun la orientare; dă repere de-ancorare la condițiile sociale-n care poți să strălucești și-ți arată cum poți să produci concis pentru nevoile proximale.

Însă tu permite-ți șansa unică s-asculți chemările-ți naturale! Ai curajul să le lași să te conducă pe drumurile personale! Te vor ține-n siguranță, ca tu să te bucuri liniștit de viață, în condiții preferențiale și departe de-orice pare-a fi amenințare.

Sens și utilitate

Pulsiuni, Vibrații,

Că tot trăim într-o lume plină de diversitate… mi-am dat seama că-mi place multitudinea de nuanțe pe care le văd. Fie ele bune sau rele. Fac parte din noi, din drumul nostru, din creștere.

Dar trebuie să observăm că diversitatea însăși nu aduce automat și plus valoare, dacă nu primește sens. Rămâne neutră.

Nu orice diversitate presupune implicit și creativitate. Dar creativitatea generează sigur diversitate. Și sens. Și utilitate.

Apusurile

Pulsiuni, Vibrații

Mă fascinează apusurile. Bine… și răsăriturile; dar oricâte-aș vedea… nu-mi găsesc prea des neuronii în dispoziția de a le savura (că se trezesc din somn abia pe la jumatea zilei).

Însă apusurile sunt delicioase. La sfarșit de zi, îți lasă loc să-ți pui gândurile-n ordine, să meditezi un pic cu gura căscată la culori și soare, să-ți faci recapitulare, să-ți extragi lecții, să-nveți din ce-ai trăit, să te lași subit scos din sărite de copilul mult iubit care nu dă doi bani pe momentul tău de meditație…

În orice variantă, apusurile produc o exclamație! Sunt ceva deosebit!

Arta demolării

Acorduri, Vibrații,

Dărâmarea/ demolarea sunt o artă. Cu cât le faci mai delicat și mai cu migală, cu atât îți permit să reconstruiești mai frumos, mai armonios.

Evident, excepție când nu-ți mai pasă deloc de fundație sau de ce-i în jur. Caz în care, dai apocalipsa cu catharsis pan’ la entropie și inițiezi renaștere din propria stihie.