Inspirația curgea pe bandă rulantă, fără oprire, fără haltă.
Și nu-l aștepta nici măcar pe creator, să-nmoaie condeiul în cerneala a cărei mireasmă plutea viu, pe aer purtată, degrabă inhalată, consumată, inspirată.
[Relatări din viata unui creator]
Periplul
Armonia nu înseamnă doar inimioare, zâmbete, cai verzi și veselie. Pozitivul, de unul singur, nu-și găsește echilibrul.
Ah!… Și ce frumos e să te bucuri de orice, în tot periplul…
Pisica printre barele de fier
O pisică se alintă de un gard din bare. Face onduleuri rotocoale și toarce cu un zâmbet liniștit, pasiv, pe față. Își drege parșiv mustățile în aer, ignorând în aparență privirile bălind-seduse ale unui câine fraier.
Între timp, un copil trecând pe bicicletă, fără gând, fără caschetă, din viteză sare și se-nfige cu mâinile vioaie în pretențioasa mâță. Mai că n-o jupoaie când o mângâie din buză-n ochi, pe creștet și pe burtă, ridicând-o-n aer plută, împletind-o coc – săraca, mută, tot încearcă disperată să se prindă de barele lucii – și punctând artistic, spre final, în vârful cozii.
Fericire tâmpă
Am avut un moment de fericire tâmpă. Se făcea că toate erau la locul potrivit și cursul vieții se sincroniza subit, în ritmu-i ceas, în orișice secundă.
Un moment se dilată-ntr-un ceas de veşnicie şi un ceas se comprimă-ntr-o secundă când noi ne trăim viața-n fericire tâmpă, porniți fără să ştim, într-o călătorie-n spațiu-timp.
Fecundă-i inspirația căreia-i dăm curs să fie şi curge liberă, în ritm de frenezie, în strădania de a se ține în sincronizarea cu divinitatea – în lipsa căreia, tragem obloanele, că vine end la life sau soto pierdem farmecul şi-o mare porție de ștaif.
Procesul invers
Ingineria inversă și deconstrucția te-ajută să-nțelegi fenomenologia vieții și să o valorifici în avantajul tău.
Echilibru-n atașamente
Se zice că orice de care ne-atașăm prea tare, pierdem. Pentru că intrăm în saturație și facem risipă.
Dup-aia, trece un timp, ne obișnuim cu lipsa și-nvățăm s-apreciem din nou valoarea lucrurilor.
Tre’ să fie un echilibru-n toate… în cum le căutăm, cum cerem, cum primim și cum ne bucurăm de ele.
Răvășire
Nu-mi mai ajung cuvintele. Trecură două clipe, iar tu îmi bântui gândurile. Mă porți în sus și-n jos pe toate câmpurile și-mi răvășești, cu totul, simțurile.
Ghimpele și coasta
Sunt câte unii… se merită reciproc în viața asta.
Făcuți unul pentru altul, ca ghimpele și coasta.
Iubitorul
Iubea frumos și bine, cu grijă și cu dăruire… cât să ajungă fiecăruia mai mult decât îl poate ține.
Și se propaga iubirea asta de la sine; de la om la om, la pom, la animal, ținând cald tuturor. Oricărui rege sau lucru banal.
[Relatări din viata unui iubitor]
Serenitate
Când stai degeaba și nu gândești, o vreme, dobândești o stare plăcuta de serenitate…
Unii zic c-ar fi-mpăcare de sine.
Alții, că și-ar intra prostia-n drepturi.
În fine. Nu știu ce-i, dar face bine…
Cauzele
Analiza recurențelor (adică analiza retrospectivă a fluxului de derulare) doar în raport cu manifestările unui eveniment, nu-ți aduce mare cunoaștere. Obții o simplă relatare istorică, fără interpretare validă. O evocare. O reamintire fără logică reală.
Dar daca o faci în raport cu CAUZELE manifestării evenimentului, atunci obții intuiția. Așa se naște calea către vindecare în medicină, psihologie sau spiritualitate. Așa se transpune inteligența articifială. Așa se obține rezolvarea de probleme.
Lucrând cu cauzele. Nu cu efectele.
Sinergia
De ce am venit noi pe pământ? (avem voie să ne punem și întrebări filozofice acum, că am prins antrenament de mediație 
). Și cum am putea să ne facem viața mai frumoasă? Cum am putea să ne manifestăm individual și ce am putea face cu deciziile colective care ne modelează mediul ambiental în care trăim?
Poate că nu demult, în trecutul nostru uitat, am avut etape în care trăiam în armonie cu natura… Ne înțelegeam rostul și ne acceptam mai cu umilință locul pe pământ, prin puzderia de specii de viețuitoare cu care-am împărțit dintotdeauna aerul și hrana. Citește în continuare Sinergia
Focar de sunet
Ați stat vreodată-ntr-un focar în care se comprimă sunetul? Îți simți tot corpul cum vibrează de ți se plimbă neuronii-n cap… aleargă, se grupează și se ordonează după cum dictează rezonanța-n vrie.
Iar sunetul… e doar una din formele de energie.
Bandă largă
Zice un principiu din inginerie că produsul bandă x amplitudine = constant.
Mari șmecheri, oamenii care îl depasesc, în raport cu ce fac ei în viață. Mai ales dacă ajung să ruleze în condiții de bandă largă.
Judecativul
Dădea cu critici ca cu ciomagu și nu ezita să judece pe oricine prindea și orice trăia.
Din lipsă de iubire de sine, săracul critic suferea, și se-nfoia cu orice vorbă pe care-o cuvânta, și-n orice interacțiune nu știa să fie altfel decât agresiv.
[Relatări din viata unui judecativ]
Idealistul
Avea pretenția ca viața să rămână neschimbată, în forma cea mai blândă, cea mai colorată.
Și tare suferea când vreun eveniment trecea dincolo de limitele pe care el le controla… Plângea sufletu-năuntru-i, ca un fatalist.
[Relatări din viata unui idealist]
Început de originalitate
Pare-se că primul nivel al originalității s-ar vedea – difuz, așa – în copierea cu nuanțe personale.
Dar ăla e doar începutul; testatul apei oceanului, cu vârful piciorului.
Colaborarea
Autonomia individuală ne ajută să ne acceptăm pe noi înșine, să ne iubim și să ne apreciem, astfel încât să ne punem în valoare – cu încredere – calitățile pe care le deținem. Lipsa dependențelor și a condiționărilor exterioare ne permit spațiu de manevră în luarea deciziilor și în materializarea autenticității.
Și ne vine natural să oferim în exteriorul nostru, atunci când deprindem cel puțin un minim necesar de suficiență și de mulțumire de sine. Construim, oferim și dăruim în exterior, împărtășim din conținuturile originale, modelăm după chipul și asemănarea noastră, oglindindu-ne culorile în colectivul cu care interacționăm și în mediul în care ne desfășurăm. Citește în continuare Colaborarea
Dumnezeu și omul
Dumnezeu a creat universul într-o săptămână. În prima zi de luni din următoarea săptămână, odihnit și cu chef de vorbă (ca după o duminică liniștită, evident), îl cheamă pe om la el și-i zice: ”Socializează!” Citește în continuare Dumnezeu și omul
Armonici de semnal
Îmi plac armonicile dintr-un semnal.
Nu-s nici oscilația de bază, care fură atenția din start, dar nici zgomot, să nu le ia nimeni în seamă. Nu-s nici frecvență simplă, să fie prea lesne de-nțeles, dar nici zgomot haotic, fără sens.
Au propria personalitate. Sunt originale. Stau ca un ghimpe-n punctele de inflexiune și umplu peisajul în culoare. Purtătoare de-armonie naturale.
Și, uneori, chiar si din zgomot se pot naste armonici de rezonanta, ca niște copii nedoriți care ajung să-ți facă viața frumoasă.
Fericiți
Se zice că fericiți cei săraci cu duhul. Dar cred că, cu puțin noroc și multă muncă (în interior, cu sinele, profundă), putem atinge cu toții performanța de-a trăi o fericire tâmpă.
Propagații
Totul se propagă. Și iubirea, și lipsa ei. Orice decizii sau fapte, comportamente, apucături… generează avalanșe pe care le vedem amplificate în viața noastră. Se întorc și ne lovesc sau ne mângâie, după cum am oferit și noi, la rândul nostru. Le vedem oglindite-n copii, în nepoti și n-orice alte relații; bune sau rele, după posibilități.
Deci, vai și-amar de cei săraci cu duhul! Și fericiți cei ce iubesc și se manifestă ca atare!
Autonomia
Ce poate fi mai frumos decât să-ți poți manifesta libertatea de decizie și de mișcare?…
Într-o lume în care comunicarea și reclamele de pe mai toți pereții imprimă sentimentul de insuficiență, descoperim că interacționăm cu o populație de suflete care caută preponderent confirmare și apreciere. Nu târziu, găsim că și noi înșine suntem parte din această masă de oameni care și-au pierdut sau n-au avut nicicând o fundație stabilă de valori, pe care să-și ghideze viața în condiții de certitudine și echilibru individual.
Avem nevoie să descoperim frumosul care rezidă înăuntrul nostru, podoaba și culorile sufletelor noastre, pârghiile pe care ne putem sprijini și resursele de putere pe care ni le putem manifesta în orice noapte și în orice zi. Suntem ființe autonome, suficiente în capacitățile și în nuanțele personalității noastre, și valoroase prin însăși unicitatea pe care nu ne-o poate atinge nimeni din exteriorul nostru. Citește în continuare Autonomia
Presionatul
Lumea se-aștepta mereu de la el să spună ceva inteligent, de deșteptat, o vorbă nouă.
Și era pe el o presiune ca aia din teapotu’ englezesc la ora 16:59.
[Relatări din viața unui presionat]
Homeostazie
Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă.
Totul se contabilizează și se compensează.