Zice un principiu din inginerie că produsul bandă x amplitudine = constant.
Mari șmecheri, oamenii care îl depasesc, în raport cu ce fac ei în viață. Mai ales dacă ajung să ruleze în condiții de bandă largă.
Arhive categorii: Vibrații
Judecativul
Dădea cu critici ca cu ciomagu și nu ezita să judece pe oricine prindea și orice trăia.
Din lipsă de iubire de sine, săracul critic suferea, și se-nfoia cu orice vorbă pe care-o cuvânta, și-n orice interacțiune nu știa să fie altfel decât agresiv.
[Relatări din viata unui judecativ]
Idealistul
Avea pretenția ca viața să rămână neschimbată, în forma cea mai blândă, cea mai colorată.
Și tare suferea când vreun eveniment trecea dincolo de limitele pe care el le controla… Plângea sufletu-năuntru-i, ca un fatalist.
[Relatări din viata unui idealist]
Început de originalitate
Pare-se că primul nivel al originalității s-ar vedea – difuz, așa – în copierea cu nuanțe personale.
Dar ăla e doar începutul; testatul apei oceanului, cu vârful piciorului.
Colaborarea
Autonomia individuală ne ajută să ne acceptăm pe noi înșine, să ne iubim și să ne apreciem, astfel încât să ne punem în valoare – cu încredere – calitățile pe care le deținem. Lipsa dependențelor și a condiționărilor exterioare ne permit spațiu de manevră în luarea deciziilor și în materializarea autenticității.
Și ne vine natural să oferim în exteriorul nostru, atunci când deprindem cel puțin un minim necesar de suficiență și de mulțumire de sine. Construim, oferim și dăruim în exterior, împărtășim din conținuturile originale, modelăm după chipul și asemănarea noastră, oglindindu-ne culorile în colectivul cu care interacționăm și în mediul în care ne desfășurăm. Citește în continuare Colaborarea
Dumnezeu și omul
Dumnezeu a creat universul într-o săptămână. În prima zi de luni din următoarea săptămână, odihnit și cu chef de vorbă (ca după o duminică liniștită, evident), îl cheamă pe om la el și-i zice: ”Socializează!” Citește în continuare Dumnezeu și omul
Armonici de semnal
Îmi plac armonicile dintr-un semnal.
Nu-s nici oscilația de bază, care fură atenția din start, dar nici zgomot, să nu le ia nimeni în seamă. Nu-s nici frecvență simplă, să fie prea lesne de-nțeles, dar nici zgomot haotic, fără sens.
Au propria personalitate. Sunt originale. Stau ca un ghimpe-n punctele de inflexiune și umplu peisajul în culoare. Purtătoare de-armonie naturale.
Și, uneori, chiar si din zgomot se pot naste armonici de rezonanta, ca niște copii nedoriți care ajung să-ți facă viața frumoasă.
Fericiți
Se zice că fericiți cei săraci cu duhul. Dar cred că, cu puțin noroc și multă muncă (în interior, cu sinele, profundă), putem atinge cu toții performanța de-a trăi o fericire tâmpă.
Propagații
Totul se propagă. Și iubirea, și lipsa ei. Orice decizii sau fapte, comportamente, apucături… generează avalanșe pe care le vedem amplificate în viața noastră. Se întorc și ne lovesc sau ne mângâie, după cum am oferit și noi, la rândul nostru. Le vedem oglindite-n copii, în nepoti și n-orice alte relații; bune sau rele, după posibilități.
Deci, vai și-amar de cei săraci cu duhul! Și fericiți cei ce iubesc și se manifestă ca atare!
Autonomia
Ce poate fi mai frumos decât să-ți poți manifesta libertatea de decizie și de mișcare?…
Într-o lume în care comunicarea și reclamele de pe mai toți pereții imprimă sentimentul de insuficiență, descoperim că interacționăm cu o populație de suflete care caută preponderent confirmare și apreciere. Nu târziu, găsim că și noi înșine suntem parte din această masă de oameni care și-au pierdut sau n-au avut nicicând o fundație stabilă de valori, pe care să-și ghideze viața în condiții de certitudine și echilibru individual.
Avem nevoie să descoperim frumosul care rezidă înăuntrul nostru, podoaba și culorile sufletelor noastre, pârghiile pe care ne putem sprijini și resursele de putere pe care ni le putem manifesta în orice noapte și în orice zi. Suntem ființe autonome, suficiente în capacitățile și în nuanțele personalității noastre, și valoroase prin însăși unicitatea pe care nu ne-o poate atinge nimeni din exteriorul nostru. Citește în continuare Autonomia
Presionatul
Lumea se-aștepta mereu de la el să spună ceva inteligent, de deșteptat, o vorbă nouă.
Și era pe el o presiune ca aia din teapotu’ englezesc la ora 16:59.
[Relatări din viața unui presionat]
Homeostazie
Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă.
Totul se contabilizează și se compensează.
Aparența și esența
Cum iubești mai mult să fii: perfect în aparență sau puternic în esență?
Perseverentul
Ajuns la final, și-a dat seama că-i place. Iar presiunea de a termina – ținându-l mereu ca pe ace – s-a atenuat.
A doua zi s-a apucat din nou de lucru, perseverând în pace.
[Relatări din viața unui perseverent]
Exercițiul
Când pornești pe un drum nou, resimți din plin dificultatea gestionării necunoscutului și a incertitudinii. Adaptarea cere energie și efort, iar reperele de stabilitate se diluează, în căutarea unor puncte noi de echilibru.
Orice încercare de asimilare a noului în viața noastră este supusă, inevitabil, riscului de eșec și de eroare. Nimeni n-a știut vreodată să facă ceva nou, fără să greșească. În fond, orice proces de învățare este o suită de încercări repetate ale aceleiași mișcări, care – prin fiecare abatere de la rezultatele dorite – face un pas în plus pentru (re)calibrare. Citește în continuare Exercițiul
Indignatul
Demnitatea-i lipsea cu desăvârșire, în manifestarea-i fără scrupule și fără rușine.
Și cerea mereu pe un ton răspicat, respect necuvenit și nemeritat.
[Relatări din viața unui indignat]
Diluatul
Se plângea că viața lui s-a diluat, în lipsa relațiilor sociale.
Apoi, la un moment dat… di luat, s-a luat. Iar acum își dorește să fi rămas concentrat la ale lui treburi personale.
[Relatări din viața unui diluat]
Charisma
Nu fac tehnicile din carți cât face charisma personală.
Aprecierea de sine. Renașterea
Ai făcut curățenie și ai reorganizat măcar un pic conținuturile din identitatea care ești?… Bun. Acum a venit timpul să te iei ”de nou”, să te apreciezi, să te îngrijești, să te respecți și să te stimezi. (Poți face asta oricând… doar că, după o curățenie interioară, poți vedea mai limpede contrastele și noul.)
În varianta în care existăm, suntem perfecți în felul nostru, suntem originali, unici și plini de farmec. Suntem suficienți. Desigur, putem și este indicat mereu să creștem, să evoluăm, să vrem mai mult, mergând cu deschidere pe un drum al evoluției permanente. Dar este important, deopotrivă, să fim conștienți că – în fiecare clipă – suntem cea mai bună variantă a noastră, cel mai bun model de personalitate și cel mai abil decident al faptelor noastre. Citește în continuare Aprecierea de sine. Renașterea
Viață asumată
Faptul că știi cum stau lucrurile nu înseamnă că te scutește să le și trăiești.
Perspectiva înainte
Există o situație-n care ai voie să nu te uiți în retrovizoare când depășești: dimineața, la început de zi.
Îți e permis să nu privești în urmă, când te pornești spre viitor. E opțional. Doar dacă vrei să-nveți chestii care să te-ajute. Altfel, te țin pironit locului amintirile ciufute.
Organizarea
Ca după orice curățenie de primăvară, mutăm și reașezăm lucrurile prin casă. Aerul devine mai respirabil și circulă mai liber, și întreaga atmosferă radiază de un tonus proaspăt și plin de viață.
În egală măsură, înăuntrul nostru pot fi reașezate conținuturile pe care le trăim, le putem eficientiza, fluidiza și armoniza. După ce am scăpat de ce nu e al nostru, avem mai mult spațiu și mai multă libertate de manifestare, mai multe posibilități de aranjare a tendințelor și obiceiurilor care ne desenează firea. Citește în continuare Organizarea
Intimitatea
Intimitatea-i o iluzie născută din ignoranța noastră vizavi de formele de conștiință care ne-nconjoară.
Să luăm, de exemplu, florile. Stau liniștite acolo, la locul lor, și-și trăiesc viața meditând la frumos. Și zici că nici nu mișcă și că te ignoră de cu zorile. Dar, dacă nu le vorbești și nu ești atent cu ele, se supără de imediat pun botu’. Te privează una-două de culoare și miros.
Nu ești singur nicăieri, să trăiești ignorant ca tontu’, of…
Pudicitatea
Când vorbim despre picanterii economice (gen, moneda Botswanei) sau de evenimente internaționale (ca ziua Peace Day), unii se rușinează, alții se inhibă, unii chicotesc și alții se atacă de zici că explodează.
Injuriile (ca și faptele pe care le exprimă metaforic) sunt mai naturale decât lipsa lor. Sunt parte din noi, din pământ. Nu ne-a forțat niciun extraterestru să le facem sau să le vorbim.
Deci, atunci când simțim pudicitatea că nu ne lasă să trăim, zic să ne punem întrebarea: ce anume din noi țipă și nu vrem să auzim?
Învață să pierzi
Zice o vorbă că nu știi să câștigi până nu înveți să pierzi.