Arhive categorii: Rezonanțe

Alfa 7,5-14 Hz: reveria

În gânduri așezate te perinzi cu ochii deschiși, plimbându-te agale în imagini despre lume, venite-n capu-ți, pe furiș. Te afli-n zona de liberă creativitate, simțind alături timpul ca pe un bun prieten aciuat, care refuză să plece mai departe. Nu te interesează să dai logică lucrurilor în mintea-ți derulate, privindu-le pasiv ca la televizor, și plutești pe-o liniște deplină care te face să uiți de tine și de-oricine-altcineva. Corpul ți se mișcă de la sine-ntrucâtva și creează ușor, modelând în conținuturi fizice orice viziune, gând sau dor.

Beta 14-40 Hz: rutina

Ești în rutina zilnică și le faci pe toate ca un roboțel… când întrebându-te de viață, când bucurându-te liber, ca un cățel. Îți faci treaba-n ritmul tău și-ți trăiești viața, cu oscilări firești de sentimente care-ți modelează divers fața. Nimic prea palpitant nu se întâmplă și nici n-apare vreo surpriză… care să te scoată din paleta de culori de bază, ori să te inspire-aprins precum o muză. Trăiești în parametrii optimi ai tăi de funcționare, ajungând să-mplinești scopul vieții… mai mult din întâmplare.

Gamma 40+ Hz: vigilența

In starea de vigilență vezi tot. Creierul îți intră-n alertă și funcționează pe mod automat, deciziile fiind luate spontan, in varianta lor optimă. Pare că nimic din ce faci nu-ți este controlat și e lipsit de noimă, deși totu-i precis: vezi semne și detalii, drumuri deschise larg pe unde-ți e permis să treci și zone delimitate clar unde ai interzis să mergi. Ajungi la destinație fără pic de greșeală și simți universul, cum a conspirat iară să te iubească-ntr-o mostră de colaborare fără făgăduială.

Superman

Te mustră conștiința c-ai fost prost fix când aveai nevoie să-l scoți pe Superman din tine?

Nu-ți face griji. Toate-s perfect aranjate să te poarte după cum îți e mai bine. Fii ok pe dinăuntru, blând și maleabil…

Oricând ești prea căpcăun și nu-nțelegi, amabil, că nu-s toate după cum îți vine, trimite Boss un îngeraș, o adiere, și le face după cum simte și-i convine.

Cuplajul

Sentimentul de ”acasă” poate fi trăit oricând, cu oricine de pe-acest Pământ sau dintr-o altă galaxie, care știe să păstreze liniște în gând, ochi deschiși cu energie și focul arzând pașnic la furie. Sunt doar puțini cu care-ajungem să cuplăm atât de tare, nu pentru că n-ar fi decât o unică jumate pentru fiecare, ci pentru că nu știm să ne întoarcem să privim esența care ne face să trăim, să suferim, să zâmbim, să fericim și să iubim.

Cuplajul cu nuanțe de divin e cel puțin sublim și strălucește. Cel mai adesea, în pornirile trupurilor noastre confundăm lumina de la stea cu nevoia de a procrea, și ne răcește simplul fapt de-a căuta să satisfacem doar nevoia trupului și de-a rămâne strict la ce putem vedea cu ochiul liber că-i materia. Când vom învăța să nu mai confundăm chemarea de-a crea cu cea de a ne combina, ne vom putea dezvolta relațiile sociale-n bună calitate, lăsând loc rezervat iubirii sexuale spre a-și trăi momentele ei speciale, dedicate.

Sendviș

Sunt unele drumuri pe care le ierți, le mângâi și le lași să curgă, privindu-le din urmă cum se duc… și se desfășoară-ntr-o poveste bună și frumoasă, elegantă, pe care știi că n-o mai poți atinge, dar o lași să fie-n spirit ca și cum abia începe, pentru prima oară.

Și sunt drumuri pe care le aștepți, le simți că vin și se fac auzite, tropăie nerăbdătoare și nemulțumite că încă nu se pot manifesta, dar totuși înțelepte, știind că le vei da și lor loc să se desfășoare la timpul lor, în voie, să zburde și să zboare.

Sunt toate, cumva, petrecute în același timp, într-o separare de spații cu straturi de vid, de aceleași suflete spirituale, conștiințe supranaturale capabile să se multiplice la infinit, în plăcerea de a experimenta tot ce-au de trăit.

Riscuri

Dacă crezi că ceva există, dar în realitatea obiectivă de fapt nu există… tu nu pierzi nimic. (Ba chiar, din punct de vedere psihologic, credința îți poate fi pârghie ajutătoare de programare neuro-lingvistică.)

Însă, dacă nu crezi că acel ceva există, el fiind prezent în realitatea obiectivă… tu pierzi totul și bănănăi orb, închis ermetic într-un glob de sticlă.

Sfinți și îngeri

Ce este un sfânt? Sau un înger? Sau un oricare din ăsta sacru de talie-naltă, la care ne rugăm să ne ajute?

Este un simbol al unui tip de energie. Este un suflet de om care a trăit cândva pe pământ și a dus mai toată viața lui slujind într-o anumită direcție. Unul a vindecat, altul a fost curajos și a luptat, altul a facilitat relațiile de iubire, și tot așa. Faptele lui – fiind foarte multe și făcute din tot sufletul și cu toată dedicarea – au ancorat de numele lui respectivele nuanțe, transformându-l într-o categorie, într-un stereotip, într-un concept. Citește în continuare Sfinți și îngeri

Amor de concepte

Găsești în scripturi expresii pline de metafore, din care – dacă le iei în cel mai simplu sens al lor – înțelegi chestii despre viață mai limpede și mai profund decât chiar și dacă le-ai găsi explicate de știință.

La rândul ei, știința are frumoasa abilitate de a demonstra matematic existența fenomenelor, punând dovezi palpabile în mâna necredincioșilor.

Secretul cunoașterii, însă, constă în cuplajul celor două (spiritualitatea și știința) și a oricăror alte perspective analitice și experiențiale, din care alegem a ne poziționa-n raport cu viața.

Spiritualitatea + Ştiința = l.o.v.e. din aia cu armonie şi cu trăit în fericire pân’ la adânci bătrâneți.

Credință și încredere

„Am încredere în tine” și „cred în tine” par a fi același lucru. Dar nu sunt.

Încrederea este capacitatea de a delega o responsabilitate. Cel care își primește încredere, pe de o parte își asumă că poate purta pe umeri povara primită, și de pe de altă parte se simte onorat că a primit confirmarea că o poate duce.

Credința este capacitatea de a te simți în siguranță. Cel care are credință, știe că primește întotdeauna resursele de care are nevoie și că beneficiază de condiții optime pentru a-și duce la îndeplinire responsabilitățile. Citește în continuare Credință și încredere

Călătorii între dimensiuni

Când ai o dreaptă, te mişti de-a lungul ei. Eşti limitat strict la forma ei, la graniţele existenţei ei, şi nu ştii altceva în afară de ea. E tot universul, pentru tine.

Pui mai multe drepte una lângă alta şi faci un plan. Creşti gradul de libertate şi te poţi mişca în limitele planului. Ai descoperit o nouă lume, imposibil de imaginat înainte. Iar cei care sunt tot pe dreapta aia iniţială, te-au pierdut din vedere. Nu mai ştiu să te vadă, pentru că le-ai părăsit sistemul de referinţă. Ai ajuns într-un alt univers, pentru ei. Citește în continuare Călătorii între dimensiuni

La taclale cu bătrânii

Una entuziastă și tonică zice că cine n-are bătrâni, să cumpere un decodor telepatic, să vorbeasca cu ai lui, pe care i-a avut. Ca s-au plictisit de când tot așteaptă și ei o discuție în taină, ca de la suflet la suflet, fără ca noi să-i mai luăm în seamă sau să mai credem că încă există, doar că sub o altă formă…

Morții cu morții, viii cu viii… e o vorbă care are menirea de a ne împinge să ne desprindem de cei dragi care pleacă acasă la Big Boss și să ne concentrăm pe ale noastre, ale vieții, ale trăitului. Dar n-are treabă cu comunicarea noastră cu ei… care se află într-un continuum. Faptul că își schimbă forma de manifestare și se eliberează de trup, nu înseamnă că gata, nu mai avem treabă cu ei. Pentru că totu-n viață-i energie. Uneori e concentrată în materie și mișcă, alteori e mai diluată și se manifestă imaterial. (În fond, existența e mult mai bogată-n energie imaterială decât în cea materială.) Citește în continuare La taclale cu bătrânii

Demonstrația logică

Atunci când vorbim despre lucruri care nu se văd, este suficient să găsim reperele de logică potrivite pentru explicarea sau înțelegerea lor. Desigur, mărturia/ demonstrația fizică poate fi solicitată spre statuarea existenței lor, însă nu este întotdeauna posibilă.

Matematica (în primul rând) și alte științe fixe pot oferi explicații logice și/sau analogice satisfăcătoare (și poate chiar suficiente) pentru orice fenomen al existenței noastre, fără să miște un deget spre a le oferi dovezi concrete Tomilor necredincioșilor.

Universul tehnologiei

Tehnologia este o proiecție a noastră în exterior. Este o reproducere a ceea ce suntem, a ceea ce gândim și a ceea ce percepem și înțelegem despre viață. Este o formă de externalizare a conținuturilor dinăuntrul nostru, cărora le dăm viață și libertate să se desfășoare… uneori direcționat și controlat de noi (cum sunt mai toate tehnologiile de până în prezent – programate pentru un set de acțiuni determinate), alteori în voia lor proprie (cum este cazul tehnologiilor emergente, bazate pe automatizare, autonomizare, auto-evoluție și interconectare ridicată). Citește în continuare Universul tehnologiei