Cele mai faine meciuri ies cu cei pe care-i iubești.
Arhive categorii: Pulsiuni
Luna
Dacă reziști Lunii, îți controlezi chemările.
Dacă i te supui, îți valorifici oportunitățile.
Împliniri infime
Pentru dependenți și dependente cu porniri inconștiente, care se mișcă și se pozează în contexte și posturi nu prea decente, e necesar să înțeleagă pe-ndelete că aprecierile-aparente venite din împrejurimea socială nu compensează lipsa de iubire parentală, de cuplu sau de sine. Doar trădează trăsături intime fine și dezonorează big time, contra unor împliniri infime.
Talente imperfecte
Ai vreun talent cu care faci rău fără intenție?!…
În fiecare din noi se găsește un mic Iuda care livrează involuntar câte o lecție. E ca și cum viața ne face cobai pentru o clipă, ca să facilităm deodată-n pripă deschiderea și evoluția celor de lângă noi.
Iartă-te și iubește-te! Și nu le lua prea grav, c-ajungi hulit de gânduri și de conștiință cu nuanță de strigoi.
Bumerangul
Urându-l, furându-l, lovindu-l pe cel de lângă tine îți faci un rău ție.
Pe lângă că te supui la efortul gestionării unor conținuturi psihice și spirituale negative, mai deteriorezi și condițiile mediului în care trăiești.
Deci, dacă nu din iubire, măcar din egoism, fă bine oamenilor!
Abstinența
Când ajungi să-ți ții sub control nevoile primare (siguranță, odihnă, hrană, sex, plăcere, limpezimea minții, ușurința sufletului) începe partea de viață echilibrată, în care poți produce liniștit, indiferent de furtunile care te-nconjoară.
A le ține sub control înseamnă să le stăpânești, nu să le ghiftuiești. Adică să le dai suficient cât să te mențină funcțional și productiv, dar întotdeauna mai puțin decât ți-ar cere ele impulsiv, mințindu-te parșiv că sațietatea îți menține starea de bine. Altfel, te controlează ele pe tine.
Coexistențe antagonice
Se-ntâmplă uneori ca migrene să coexiste cu stări de excitare. E ca atunci când vrei un om de nu mai poți, dar fugi cât poți de tare. L-ai vrea-n carne și oase, să-l savurezi, să-l devorezi, chiar și fără vreo tatonare, dar nu te lasă creierul să te flexibilizezi, s-acomodezi principii, frici sau șanse de eroare la-ncercare. Și uite-așa îngheață neuronii toți că nu primești chemarea, blocat într-o credință care-ți suscită disperarea.
Nervul zglobiu
Simți un nerv că se zbate și nu te lasă liniștit? Caută să vezi ce anume-ți cere înăuntru pace (cu tine și cu Dumnezeul tău). Negociază un pic acolo, adu în echilibru și totul se va limpezi. Și orice tensiune din tine sau de-afară se va risipi.
Susținătorul
Îi purta pe toți în spate. Îi hrănea, le asculta poveștile și-i mângâia cu șoapte. Li se făcea cunună și-i ajuta să crească-ncetișor, în tihnă, cu dedicare și cu spor.
[Relatări din viața unui susținător]
Atârnătorul
Îi plăcea mereu s-atârne, ba de oameni, ba de bani, ba de șansă, ba de renume.
Și nu era nicicând ușor să îl urnești să își asume orice aspect al vieții sale, învățat fiind să le primească pe toate din exterior.
[Relatări din viața unui atârnător]
Amețeală
La un moment dat, te trezești într-o ciorbă de experiențe, învârtit cu polonicul la foc tare, într-un ritm ce pare presetat și un pic cam de necontrolat… când lovindu-te cu îmbrânceli, cu agonii și cu necaz, când scăldându-te în fericiri, cu complezențe, beneficii și extaz.
Și, buimac, la ceas de seară, după ore-ntregi în fiecare zi de perpeleală, stai nedumerit și-analizezi de-i vreuna de care să te atașezi… să-i dai atenție, să o filtrezi… sau dacă să le-accepți pe toate vrac, fără să mai tragi să le-aranjezi, bucurându-te din plin de amețeală.
Gândire strategică
Când ai șansa să vezi că fiecare experiență are un final pozitiv și un scop mai bun decât tot ce poți înțelege la prima vedere, găsești puterea să lași lucrurile să se desfășoare fix cum vor ele. Chiar și pe cele aparent rele sau grele care, din punct de vedere tactic, ar presupune o eventuală pierdere pentru tine. Pentru că pierderea pe termen scurt e derizorie în comparație cu câștigul pe termen lung.
Păsătorul
Simțea mereu nevoia să pună lucrurile-n ordine, să aranjeze să fie bine tuturor.
[Relatări din viața unui păsător]
Întoarcerea la bază
Când vrei să te vindeci de ceva, oricum ar fi, trebuie să treci prin „sărăcia” (lipsa/ puținul) acelui ceva. Nu poți fără să renunți, fără să te cobori și să te recalibrezi la viteză mică, învățând din nou – ca un copil – cum să gestionezi lucrurile unul câte unul.
N-ai alternativă.
Porniri problematice
Dac-ai ști că-n tine – ca și-n toți ceilalți, de altfel – zace un mic corupt… Și dacă ți-ai mai ști și slăbiciunile/ nevoile care te predispun să fii corupt…
Ce-ai face: te-ai accepta așa cum ești sau ai încerca să schimbi ceva la tine?
Sau, și mai perfid un pic…
Care-i mai puternică: nevoia ta existențială (interioară) sau respectarea unui principiu (de factură socială)?
Scopuri pentru viață
Diferența dintre:
1. viața materială,
2. cea mentală (informațională) și
3. cea spirituală (energetică)
Migrenele
Migrenele (cel mai adesea) semnalează conflicte spontane puternice, născute la confluența dintre o nevoie emoțională și o credință rațională, diferite între ele (poate chiar opuse sau care tind să se excludă reciproc).
Amândouă sunt ale tale și le vrei deopotrivă. Doar că nu știi pe care s-o alegi.
Sfatul psihologului este Citește în continuare Migrenele
Privilegiatul
Stătea mereu în puf, stabil și relaxat, lăsându-se purtat de viață-n grijă, ca un împărat.
[Relatări din viața unui privilegiat]
Liniștea
Când te iubești cu Dumnezeu, nu mai tragi de oameni.
Fericirea părinților
Părinții trebuie să-nvețe să-și trăiască viața lor. Ei cu sine. Să se simtă bine. Să-și facă confort. Să se bucure din plin de tot ce au și de drumul care-i poartă-n viață.
Nu să se preocupe de binele copiilor. Nu să le facă partea lor de responsabilitate, protejandu-i de-ncercări cu greutate care le sunt dedicate.
Prin puterea exemplului se dau mai departe apucăturile și cunoașterea. Ca să creezi în copil dorința autonomă de a explora, tu – ca părinte – ai nevoie sa-ți cunosti plăcerea vieții și s-o întreții constant, să-ți modeleze inerția.
Merite
Când crezi că tot ce ai în viață-i doar meritul tău, te umfli-n pene cu orice detaliu care iese, pare că iese sau îl faci să pară că iese din mâinile tale.
Când știi că-n tot ce faci e voia lui Dumnezeu, ajungi să stai domol, să fii neutru mereu și să nu te mai guduri de mândrie, oricât ți-ar fi faptele de monumentale.
Ispitele
Orice nevoie simplă și cinstită se transformă-n uragan când uiți de ea sau i te pui paravan pe termen lung. Nestăpânită, te-agită și te chinuie profund, pune presiune pe tine-n orice plan, să o satisfaci, s-o aduci în starea de-a fi mulțumită. O nevoie cronic frustrată și neîmplinită face-orice s-ajungă liniștită, chiar și cu riscul de-a te duce-n stări de dependență și decizii proaste, de-ajungi s-arăți ca un dement ținut o viață în condiții oneroase.
Pentru o nevoie ocolită, orice stimul e-o ispită ce te-aruncă-n luptă-nchipuită cu al tău curaj, învârtindu-te-ntr-un glob de sticlă cu percepție perfidă, unde chinul și plăcerea se combină-ntr-un ultraj… la adresa echilibrului. Însă nu-i panică și nici grav; totu-i doar un miraj firav al sufletului.
Gestionarul
Când ai resurse limitate, tragi tare să le valorifici la maximum (ba chiar extra) pe toate. Le mulgi până rămân deshidratate. Te plângi că n-ai suficiente, te-apucă moftul și simți din plin cum te presează oful.
Dar oare cum te descurci atunci când ți se dă totul?
Punctul pe i
Faptul că-i prea mult sau prea puțin dintr-un ceva… e mai puțin important. Tot ce contează e „acel ceva” care se cere adus în echilibru.
Pututul și vrutul
Când crezi că „nu poți” ceva ce vrei și nu îți iese, înainte să te-apuci de strategie să dovedești făcutul, verifică să vezi cum stai, întra-adevăr, cu vrutul.