Arhive categorii: Vibrații

Nevoia de validare

Pulsiuni, Vibrații,

Uneori în viață, nu contează deloc performanța și calitatea tehnică a lucrurilor. Unii oameni cu care interacționezi sunt atât de căzuți înăuntrul lor, încât tot ce au nevoie e un strop de validare, să te uiți la ei ca oameni, să le confirmi că ce fac ei și ce trăiesc e ok. Nu mai contează ce e bine și ce nu, ce e corect și ce nu, ce se pretează și ce nu.

Au doar nevoie de o picătură de normalitate și de acceptare, care să le confirme că viața lor merită trăită și că tot ce cred ei rău despre sine nu-i de fapt al lor, ci mai degrabă o proiecție a celor care le-au turnat în cap mizerie.

Viața-i matematică

Acorduri, Vibrații,

Pentru certații cu matematica: aflați că orice aspect din viața voastră poate fi reprezentat matematic printr-o funcție. (Și invers, tot ce vreți să puneți în practică, poate fi modelat mai întâi matematic.)

La ce vă folosește asta? Păi, spre exemplu, ca să știți că puteți crește intuiția și capacitatea de anticipare a evenimentelor (dacă faceți derivate din funcția de bază) sau puteți dobândi cunoaștere și înțelegere asupra vieții (dacă faceți integrale din ea).

Intuiția-i o derivată, amintirea-i o integrală. Viața-i matematică.

Pace interioară

Acorduri, Vibrații, ,

Se-ntâmplă uneori să trăiești în lumi paralele. Și nu mă refer aici la universuri potențiale ale fizicii cuantice, ci mai precis la setul de percepții și credințe ale celor cu care interacționezi.

Ce ești tu în realitate, uneori nu are nicio treabă cu ce cred ceilalți despre tine; și nicidecum, cu ce cred cei ce te știu doar prin prisma celor care te cunosc direct. Iar explicațiile pentru oricare dintre ei, sunt derizorii. Cel mai bine e să-ți vezi liniștit de treabă și să faci tot ce ține de tine, cat poți tu de bine.

Să fii în pace cu Dumnezeul tău e tot ce contează.

Liber la iubire

Pulsiuni, Vibrații,

Iubirea necondiționată sună cool. Și se și simte cool. Dar mai rar ai parte.

Că pân-acolo, tre să te mai lase și omul să-l iubești. În plus, mai tre să-ți dai și tu voie să (te și îl) iubești. Și, colac peste pupăză , mai tre să-ți dea voie și viața să-l iubești.

Oricum ar fi, tu măcar poți să-ncerci. Că n-ai ce pierde. Și, clar, n-o să te plictisești. Iar, într-o zi, poate-oi avea noroc și ai să reușești.

Dumnezeu zâmbește

Acorduri, Vibrații,

Obișnuiam să-l văd pe Dumnezeu în tonuri serioase, grave. Ca și cum ar fi trebuit, implicit, să-ți fie rușine când intri la el să te rogi. Că așa i se perpetuează imaginea printre noi, din inerție…

Dar acum ies cu el la un gius, la relaxare, oricând. Mă primește mereu cu un zâmbet larg pe mutră și cu brațele deschise. Și-mi zice… ia zi boss, cu ce te pot ajuta?!…

Ordine în viață

Pulsiuni, Vibrații,

Unde-s trei gunoaie aruncate, mai are loc și al patrulea.

Cam așa e și cu societatea și cu mediul în care trăim. Omul completează cu mizerii în gramada fără vârf… nu neaparat din rea voință, cât din inerție, din obișnuință.

Acasă, e simplu: fiecare știe că ducerea gunoiului la ghenă intră-n responsabilitatea sa.

Însă-n viață, în societate, toți cred că responsabilitatea curățeniei revine altcuiva.

Înfruntă frica

Pulsiuni, Vibrații,

Cu un pic de expunere la frig și cu respirații ample, pregătești corpul pentru iarnă. (Și câștigi, în plus, o grămadă de alte beneficii, după cum puteți afla de la olandezul Wim Hof.)

Așa e cu orice disconfort sau frică: cu cât le-nfrunți mai mult, voluntar, cu atât devin obișnuințe și prinzi antrenament în a le gestiona, percepându-le ca pe normalități atunci când se încumetă să se instaleze-n viața ta.

Riscuri

Rezonanțe, Vibrații,

Dacă crezi că ceva există, dar în realitatea obiectivă de fapt nu există… tu nu pierzi nimic. (Ba chiar, din punct de vedere psihologic, credința îți poate fi pârghie ajutătoare de programare neuro-lingvistică.)

Însă, dacă nu crezi că acel ceva există, el fiind prezent în realitatea obiectivă… tu pierzi totul și bănănăi orb, închis ermetic într-un glob de sticlă.

Sfinți și îngeri

Rezonanțe, Vibrații,

Ce este un sfânt? Sau un înger? Sau un oricare din ăsta sacru de talie-naltă, la care ne rugăm să ne ajute?

Este un simbol al unui tip de energie. Este un suflet de om care a trăit cândva pe pământ și a dus mai toată viața lui slujind într-o anumită direcție. Unul a vindecat, altul a fost curajos și a luptat, altul a facilitat relațiile de iubire, și tot așa. Faptele lui – fiind foarte multe și făcute din tot sufletul și cu toată dedicarea – au ancorat de numele lui respectivele nuanțe, transformându-l într-o categorie, într-un stereotip, într-un concept. Citește în continuare Sfinți și îngeri →

Omu’ lu’ Dumnezeu

Acorduri, Vibrații,

Omu’ lu’ Dumnezeu… ești și tu, sunt și eu, suntem toți.

Oricum ar arăta conștiința asta superioară de o numim noi Dumnezeu, se manifestă cel mai pregnant în viețile noastre, prin oameni. Că de-aia se zice să-ntorci și obrazul celălalt… nu ca să-ți tăbăcești pomeții, ci ca să înțelegi că tot ce ți se-ntâmplă-i dat de la și prin Dumnezeu, chiar dacă-ți convine sau nu. Citește în continuare Omu’ lu’ Dumnezeu →

Forma și conținutul

Acorduri, Vibrații,

Ce face rating e forma, nu conținutul. (De unde și marketingul – care se ocupă cu modelarea formei pentru prezentarea cât mai inteligibilă și atractivă a conținutului.)

Însă, gestionarea formei nu e o chestiune care ține doar de tehnică, ci și de creativitate și de inspirație. Originalitatea de a scoate în evidență un anumit aspect al conținutului este ceea ce dă o savoare aparte procesului comunicării. (Avem cu toții la dispoziție aceleași litere și cuvinte; însă ceea ce face diferența dintre comunicatori constă în modul în care aceștia le ordonează în fraze, și-n logica pe care le-o imprimă.) Citește în continuare Forma și conținutul →