Îi plăcea mereu s-atârne, ba de oameni, ba de bani, ba de șansă, ba de renume.
Și nu era nicicând ușor să îl urnești să își asume orice aspect al vieții sale, învățat fiind să le primească pe toate din exterior.
[Relatări din viața unui atârnător]
Ardere de tot
Dumnezeu nu iartă, cel puțin din 2 motive:
1. Stă imparțial și neutru la evenimentele vieții. Pentru el, toate-s egale. Nu are nimic de iertat.
2. Dacă prin iertare ne scutește de suferință, noi rămânem slabi, iar el își face un defavor sieși. Fiind dependent de noi pentru materializare, are un interes direct să fim în forma noastră cea mai bună.
Iertarea e un proces catalitic intern de vindecare.
Amețeală
La un moment dat, te trezești într-o ciorbă de experiențe, învârtit cu polonicul la foc tare, într-un ritm ce pare presetat și un pic cam de necontrolat… când lovindu-te cu îmbrânceli, cu agonii și cu necaz, când scăldându-te în fericiri, cu complezențe, beneficii și extaz.
Și, buimac, la ceas de seară, după ore-ntregi în fiecare zi de perpeleală, stai nedumerit și-analizezi de-i vreuna de care să te atașezi… să-i dai atenție, să o filtrezi… sau dacă să le-accepți pe toate vrac, fără să mai tragi să le-aranjezi, bucurându-te din plin de amețeală.
Intuiția
Când ești mic, nu înțelegi intuiția, dar nici nu prea contează. Că toate-s alandala și ți se dau doar pentru creștere, pentru-nvățare; abia mai târziu se limpezesc și se așază.
Când te faci mare, însă, nu numai c-o-nțelegi ca pe-o a doua limbă, dar tre’ s-o și urmezi fără să crâcnești, în orice clipă. Că vine nu neapărat pentru tine, cât pentru toata pleiada de responsabilități care-ți revine.
Tu și cel de lângă tine
Dintre toate șansele de om pe care le deții, ajungi să devii ceea ce-ți dai voie și te antrenezi să fii.
Dintre toți oamenii pe care i-ai putea primi, deschide ușa celui care înțelege și face efortul de a vă păstra copii.
Gândire strategică
Când ai șansa să vezi că fiecare experiență are un final pozitiv și un scop mai bun decât tot ce poți înțelege la prima vedere, găsești puterea să lași lucrurile să se desfășoare fix cum vor ele. Chiar și pe cele aparent rele sau grele care, din punct de vedere tactic, ar presupune o eventuală pierdere pentru tine. Pentru că pierderea pe termen scurt e derizorie în comparație cu câștigul pe termen lung.
Maturizare
Când comuți punctele de sprijin de pe oameni pe Dumnezeu(ul regăsit în tine și peste tot, în afară), atunci începi să guști maturizarea liberă și ușoară.
Imprevizibilitate
Ce nu poate controla Dumnezeu este decizia liberului arbitru, care poate genera evoluții imprevizibile ale viitorului. Noi modelăm realitatea/ dimensiunea materială.
Îndreptarea nedreptățirii
O țară puternică, luptătoare, care renaște din propria cenușă indiferent ce, aduce în viața asta oameni care într-o viață anterioară cel mai probabil au fost uzurpați, nedreptățiți, chinuiți, ținuți jos fără șansa de a se ridica, iar acum primesc ca răsplată tocmai posibilitatea și libertatea de a se reinventa.
O slăbiciune a lor, însă, poate fi tendința de a-i abuza și ei pe altii, manifestand în mod inconștient acele tipuri de comportamente pe care le-au primit anterior.
Partea bună și frumoasă pentru ei e că se bucură de prosperitate, de putere și de libertatea de manifestare. Partea mai grea e că trebuie să se străduiască să-și integreze umbrele refulante.
Responsabilitate
Pune în operă, cu maximă responsabilitate, tot ce îți spune sufletul să faci! Indiferent dacă are logică sau nu. Indiferent dacă vezi scopul final sau nu. Indiferent cât ar părea lucrurile de disjuncte și necorelate.
Viața are un mod frumos de a le alinia pe toate și de a le pregăti, în mod sincronizat, pentru scopuri mai înalte. Tu doar fii cu credință și bucură-te de viață, savurând din plin experiențele inspirate!
Iadul
Nu e om care să fenteze iadul.
Și-l trăiește pe măsura faptelor… și aici, în viață, și dincolo, acasă.
E mustrarea de conștiință, durerea, boala, regretul.
Necesitatea
Atunci când vine, un rău e mai necesar decât un bine.
Vigilența se antrenează
Fix cum te educi să gândești și să observi viața din jurul tău, așa-ti livrează și intuiția informatii și direcții de orientare. Modalitatea de-nțelegere a vieții devine mecanism de reacție în condiții de vigilență.
Păsătorul
Simțea mereu nevoia să pună lucrurile-n ordine, să aranjeze să fie bine tuturor.
[Relatări din viața unui păsător]
Întoarcerea la bază
Când vrei să te vindeci de ceva, oricum ar fi, trebuie să treci prin „sărăcia” (lipsa/ puținul) acelui ceva. Nu poți fără să renunți, fără să te cobori și să te recalibrezi la viteză mică, învățând din nou – ca un copil – cum să gestionezi lucrurile unul câte unul.
N-ai alternativă.
Drepturi și obligații
Drepturi fără obligații nu există.
Cu cât te bați cu pumnu-n piept mai tare că vrei un anumit drept sau beneficiu, cu atât mai mult trebuie să-ți asumi riscurile comportate. Adică, dacă totu-i bine, să te bucuri din plin. Iar dacă-i rău, să stai drept, să răspunzi pentru consecințele generate.
Drepturile fără obligații se referă la democrația prost înțeleasă, în care toți vor să facă după cum îi bate capul, fără să-și asume însă și responsabilitatea faptelor sau influențele aduse aproapelui și mediului.
Și nici invers nu merge, cu obligații fără drepturi, că așa începe orice regim opresiv: prin limitarea libertății de mișcare a individului.
Vindecarea perfecțiunii
O țară cu oameni cu potențial, dar care se sufocă de la corupția generalizată, poate fi loc de găzduire a unor suflete care-ntr-o viaț-anterioară s-au ajuns și s-au atașat prea tare de perfecțiune și de reușite, iar acum au nevoie să curețe acest atașament, prin învățarea gestionării imperfecțiunii și a nedreptății. Ineficiența legilor și a regulilor sociale (de bună conviețuire) curăță atașamentul exagerat față de corectitudine și de interacțiune interumană perfectă.
Și, totuși, cele de mai sus nu pot justifica persistența în hoție și-n micime. Omul sfințește locul.
Porniri problematice
Dac-ai ști că-n tine – ca și-n toți ceilalți, de altfel – zace un mic corupt… Și dacă ți-ai mai ști și slăbiciunile/ nevoile care te predispun să fii corupt…
Ce-ai face: te-ai accepta așa cum ești sau ai încerca să schimbi ceva la tine?
Sau, și mai perfid un pic…
Care-i mai puternică: nevoia ta existențială (interioară) sau respectarea unui principiu (de factură socială)?
Scopuri pentru viață
Diferența dintre:
1. viața materială,
2. cea mentală (informațională) și
3. cea spirituală (energetică)
Migrenele
Migrenele (cel mai adesea) semnalează conflicte spontane puternice, născute la confluența dintre o nevoie emoțională și o credință rațională, diferite între ele (poate chiar opuse sau care tind să se excludă reciproc).
Amândouă sunt ale tale și le vrei deopotrivă. Doar că nu știi pe care s-o alegi.
Sfatul psihologului este Citește în continuare Migrenele
Privilegiatul
Stătea mereu în puf, stabil și relaxat, lăsându-se purtat de viață-n grijă, ca un împărat.
[Relatări din viața unui privilegiat]
Părinte la copii
Când îți vindeci copilul dinăuntru, îl asculți și îl iubești… ajungi să-l integrezi (și să devii integru).
Brusc, simți că-i înțelegi mai bine și pe cei din jurul tău și îi privești mai obiectiv, ca un părinte liniștit și-ncrezator că toate sunt la locul lor și nimic nu e întâmplător. Ești gata pregătit să iubești lumea toată ca pe copilul tău.
Liniștea
Când te iubești cu Dumnezeu, nu mai tragi de oameni.
Corupția
Corupția nu vine doar din aspectele alea generate de frică, de agresiune, de violență, de foame de viață. Vine și din milă nejustificată, când cel pus în pozitia de judecată gândește blând față de vinovat și zice… „Hai, că poate i-o fi fost și lui greu! Îl iert (și) de data asta…” Ca un părinte din ăla protectiv și înțelegător care refuză să-și pedepsească copilul când greșește.
Corupția vine și din îngăduință, deci. De-aia se zice că „o țară nu cu Biblia se guvernează, ci cu biciul”.
Acumularea
Tot ce-ai fost mai bun vreodată… E-n tine. Nu pleacă nicăieri și nu ți-l ia nimeni.