Nu pentru ce ești, ci pentru ce faci… îți meriți aprecierea.
Arhive categorii: Vibrații
Din hamac
Câteodată mi se pare că prea ne ia viața la mișto, iar noi o luăm pe ea prea-n serios.
Și big boss mustăcește complice, din hamac, privind la noi tolănit nepăsător, ca un țăran veritabil, mereu zâmbitor și nepretențios.
Energia macro
Luna a intrat în penumbră și se odihnește. Soarele o caută bezmetic și dă ture-n jurul Pământului; de dragul jocului, obișnuiește să-i fie lumina momentului. Cic-a intrat Venus în Scorpion și s-a întâlnit acolo cu Marte care a stat la taifas ceva mai înainte – într-un spațiu mai retrograd – cu Jupiter, în Taur. Și că dacă aceste condiții, atunci cică iubirea explodează și curge pe toate câmpurile, ca laptele și mierea, și se reinventează pe toate planurile, într-un stil războinic-revoluționar… asta pe un fond de stabilitate profesională ieșită din comun, dobândită dinainte cu multă meticulozitate și cu organizare brici, care permite acum transformări senzațional de minunate în interiorul indivizilor. 
Citește în continuare Energia macro
Cu ochii închiși
Nu ne place răul. Îl renegăm, îl judecăm, îl respingem. Nu ni se cuvine.
Dar oare suntem capabili să recunoaștem binele, atunci când vine?
Limitele libertății de mișcare
Dacă lași omul liber, să se manifeste, vei fi surprins să vezi cât echilibru rezidă în miscările sale.
Desigur, la început, când îl scoți din restricții, va traversa o perioadă de aparent dezechilibru, o etapă de adaptare la noile condiții de viată. Întâi face cataliza frustrarilor și dorințelor, se bucură, trăiește viața din plin; apoi poate avea mici depresii, resimțite de la dezorientare, de la confuzie sau de la greutatea responsabilităților și a provocărilor… Trece printr-o serie zdravănă de suișuri și coborâșuri care se atenuează în timp, transformându-l în om liber, gata să își manifeste conținuturile după cum simte.
Ce-i important de observat, însă, este că echilibrul la care ajunge e fix fundația lui educațională. Deci, dacă ne-ntrebăm de ce unele societăți libere sunt civilizate, iar altele-s mocirlă… acum înțelegem mai ușor unde e buba.
Capacitatea de mișcare a omului liber gravitează puternic în jurul educației sale.
Despre transparență
Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Zilele astea sunt curios cum or să se descurce fanaticii de transparentă, care o ridică-n slăvi ca fiind singura esență în rezolvarea problemelor societății noastre.
E bună transparența. Nu mă-nțelegeți greșit. Dar, ca orice lucru în viață, are nevoie de moderație și de aplicare corespunzătoare, în momentul, în locul și în modul potrivit. Nu o poți invoca – mai ales atunci când îți este ție atu – ca fiind singura cale prin care se pot face lucrurile. Că nu e. Transparența e doar o condiție auxiliară, are funcție de informare și este – de preferat – pasivă. Nu este un jucător de sine stătător și nu este procesuală. Citește în continuare Despre transparență
Nod în gât
Nu poți să vorbești despre tine, despre greșeli pe care le-ai făcut sau despre lucruri care dor? Încerci să le spui, dar simți că se opresc în gât?
Dă-i cu apă și-nghite, că poate ai gâtul uscat și-ncerci în gol.
Contrastul
Cu cât întâlnesc mai mulți oameni răi, cu atât îi apreciez mai tare pe cei buni pe care-i am aproape. Și ajung să văd la cei din urmă nuanțe de bunătate despre care nici nu știam că există, înainte.
Lașitatea
Avem apetit pentru apocalipse nu neapărat pentru că ne-ar plăcea scandalul si circul (ceea ce este adevărat și valabil), cât mai ales pentru că suntem fataliști și leneși. Ne-ar plăcea să fie totul haos, să fim scutiți de responsabilitatea punerii și menținerii lucrurilor în ordine, să credem că toate sunt predestinate și că nu putem schimba nimic pentru a ne face viața mai bună. Citește în continuare Lașitatea
Drumul înapoi spre casă
Îmi place să cred că cei care pleacă dintre noi descoperă o nouă lume dincolo, pe care o explorează cu fericire și curiozitate de copil. Și ne mai dau și nouă, din când în când, câte un pont despre ce-i frumos în viață.
Călătorii între dimensiuni
Când ai o dreaptă, te mişti de-a lungul ei. Eşti limitat strict la forma ei, la graniţele existenţei ei, şi nu ştii altceva în afară de ea. E tot universul, pentru tine.
Pui mai multe drepte una lângă alta şi faci un plan. Creşti gradul de libertate şi te poţi mişca în limitele planului. Ai descoperit o nouă lume, imposibil de imaginat înainte. Iar cei care sunt tot pe dreapta aia iniţială, te-au pierdut din vedere. Nu mai ştiu să te vadă, pentru că le-ai părăsit sistemul de referinţă. Ai ajuns într-un alt univers, pentru ei. Citește în continuare Călătorii între dimensiuni
La taclale cu bătrânii
Una entuziastă și tonică zice că cine n-are bătrâni, să cumpere un decodor telepatic, să vorbeasca cu ai lui, pe care i-a avut. Ca s-au plictisit de când tot așteaptă și ei o discuție în taină, ca de la suflet la suflet, fără ca noi să-i mai luăm în seamă sau să mai credem că încă există, doar că sub o altă formă…
Morții cu morții, viii cu viii… e o vorbă care are menirea de a ne împinge să ne desprindem de cei dragi care pleacă acasă la Big Boss și să ne concentrăm pe ale noastre, ale vieții, ale trăitului. Dar n-are treabă cu comunicarea noastră cu ei… care se află într-un continuum. Faptul că își schimbă forma de manifestare și se eliberează de trup, nu înseamnă că gata, nu mai avem treabă cu ei. Pentru că totu-n viață-i energie. Uneori e concentrată în materie și mișcă, alteori e mai diluată și se manifestă imaterial. (În fond, existența e mult mai bogată-n energie imaterială decât în cea materială.) Citește în continuare La taclale cu bătrânii
Egali cu toții
Înaintea lui Dumnezeu, toți suntem egali. Diferențierea și evoluția constau în capacitatea de implinire a vieții și a menirii proprii.
Nu există ierarhie între oameni. Nu pe verticală. Ci mai degrabă, o diferențiere pe orizontală, raportată la capacitatea individuală de gestionare și valorificare a energiei avute la dispoziție. Dar, în final, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu.
Unii se atașează de material; de bani, de lucruri, de obiecte, de bunuri. Citește în continuare Egali cu toții
Judecătorul perfid
Comparațiile sunt dintre cei mai mari dușmani ai sufletelor noastre. Căutăm mereu să intrăm într-un șablon, să ne reperam, să vedem în ce măsură ne potrivim în rândul celorlalți. Căutăm aprobarea frumuseții noastre, prin raportarea la mase.
Ce pierdem din vedere, însă, e că frumusețea aia-i unică și nu suportă comparații. E numai și numai a noastră. E originală și perfect gestionabilă/ modelabilă după preferințele sufletului nostru. O găsim într-un punct central, undeva-năuntrul nostru, ca o busolă proprie, ca o balanță care poate cântări ce-i bine și ce-i rău pentru noi, dincolo de orice alt reper din exterior. Citește în continuare Judecătorul perfid
Ciment
Experiența întărește credința mai mult decât pot logica și rațiunea să demonteze argumentația. Că doar viața bate filmul.
Iubește și fii iubit
Neîmplinirea nevoii de iubire naște monștri.
Demonstrația logică
Atunci când vorbim despre lucruri care nu se văd, este suficient să găsim reperele de logică potrivite pentru explicarea sau înțelegerea lor. Desigur, mărturia/ demonstrația fizică poate fi solicitată spre statuarea existenței lor, însă nu este întotdeauna posibilă.
Matematica (în primul rând) și alte științe fixe pot oferi explicații logice și/sau analogice satisfăcătoare (și poate chiar suficiente) pentru orice fenomen al existenței noastre, fără să miște un deget spre a le oferi dovezi concrete Tomilor necredincioșilor.
Spiritualitate codificată
Matematica poate vorbi logic despre spiritualitate mai mult decât poate demonstra faptic orice altă știință.
Însă are nevoie de toată pletora de cunoaștere științifică, pentru a îmbogăți și-a umple în culoare sensurile imaginate.
Fiul Omului
Inspirat de o discuție duhovnicească și de una pământească, am descoperit că îmi plac tare mult expresiile ”Hristos este Fiul Omului” și ”Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.
În interpretare directă:
Hristos este Fiul Omului = în fiecare copil al unui om, zace Hristos, vindecătorul.
Hristos este Fiul lui Dumnezeu = omul, părintele lui Hristos 
, este Dumnezeu însuși. Deci noi, oamenii, suntem cu toții parte din Dumnezeul mare.
Și uite așa, avem un fel de arbore genealogic de la Adam și Eva încoace, în varianta comprimată.
Regretele
Nu-i pedeapsă-n viață mai mare decât regretul…
Atașamente pierdute
Toate atașamentele sunt bune, dar cu moderație. Că altfel devin nebune și te duc în aberație.
Sărăcia e relativă la gradul de atașament față de ceea ce prețuiești.
Dacă te atașezi de lucruri, suferi când le pierzi și te simți sărac.
Dacă te atașezi de abilitățile tale, suferi când le pierzi (să zicem, în urma unei amnezii sau a unei indisponibilități temporare ori lacune) și te simți incapabil și limitat.
Dacă te atașezi de Dumnezeu, suferi când faci ceva rău, care contravine binelui și principiilor tale de viață, și te simți singur și deznădăjduit.
Conștient de tine
Autovictimizarea e unul din cei mai ai dracu draci. Creată și întreținută de sine, e ca un șarpe care-și mănâncă propria coadă.
Ferească-vă sfântu’ de astfel de patimi!
Despre tehnologie
Nu lăsa tehnologia să-ți controleze viața și nu lăsa consoarta să-ți controleze banii. Cică-s doua vorbe din bătrâni 
..
La ce bun să știm un pic de tehnologie?!… Păi pentru a putea anticipa deciziile și mișcările tool-urilor pe care le folosim (în special atunci când viața noastră depinde de ele), astfel încât să prevenim întâmplările nedorite.
Tehnologia nu este un ceva perfect, oricât de tare ar marketiza-o producătorii ca atare. Orice produs care iese din mâna omului este predispus erorilor de funcționare. Iar noi, ca să fim preventivi, avem nevoie să înțelegem procesele de fundal și să le urmărim – cu vigilență și cu precauție – manifestarea. Că altfel, degeaba ne mai întrebăm pe lumea-ailaltă: ”De ce-oi fi fost așa naiv, să-i dau tehnologiei toată încrederea?!…”
Laude
Vârsta nu e un criteriu de apreciere. Ci experiența, meritul, modul în care ai valorificat timpul trăit. Că poți trăi o viață degeaba… cum, deopotrivă, poți trăi într-un an cât în 10 vieți. Contează în ce condiții te regăsești tu, în fiecare moment al vieții tale.
Pe principiul „Ce te recomandă? R: Frumusețea și talentul…” deci nu te lăuda cu ce primești de-a gata de la mama natură, ci cu efortul devenirii tale.
Și chiar și talentul se muncește, se-antrenează și se dobândește, că nu s-a născut nimeni cu talent de-a gata.
Despre psihologie
La ce bun să știm puțină psihologie? Păi prinde bine în viața de zi cu zi, dând boost la intuiție și la empatie. Te ajută, de exemplu:
– să te sesizezi, să dai aerul condiționat mai moale în mașină când îți doarme partenera pe scaunul din dreapta. Că-i intră corpul în activitate redusă și-i scad pragurile senzoriale. Și nu poate dormi liniștită, că percepția inconștientă a temperaturii ambientale e cu vreo 2 grade sub normal. Și ori o apucă bâțul, ori o trage curentul. Citește în continuare Despre psihologie