Ce ciudată e viața uneori…
Să fii trădat… și după ce ierți și te echilibrezi pe dinăuntru, să primești în grijă trădători aflați în căutare de decizii sănătoase, care să le permită iertare, echilibru și fairplay…
Mindf*ck! 
Arhive categorii: Acorduri
Florile
Ce frumos e să-ți vezi florile crescând…
Să te-mbeți cu mirosul lor, în tăcere liniștită, și să te transformi din muncitor în spectator măcar pentru o clipă…
Ochiul liber
Când cunoști esența vieții, poți intui cu ochiul liber perspectiva desfășurării ei.
Îți iei popcorn, te-arunci în hamac și te pui pe privit ca la teatru.
Bumerangul
Prea multă dezbinare-ntre noi…
Suntem aici împreună. Tot ce-alegem să facem din a noastră mână se propagă și ni se întoarce ca mângâiere sau ca palmă.
Ce dai primești. Ce faci și gândești se întoarce-nzecit. Oferă ce-i mai bun din ce ești – cel ce te-ai primenit – și viața te va fi construit, în completare, din prea-plinul pe care-l are.
Fii echilibru și vei fi fericit!
Criza educațională
Atunci când vrem să (re)construim ceva, ne asigurăm întâi că avem o fundație solidă.
La fel, când vine vorba de profesii (sau de orice alte activități pe care le facem și ajung să ne definească identitar) este important să conștientizăm – înainte de toate – dacă ni se potrivesc și dacă ne-mplinesc valorile și principiile de viață. Pentru că asta e una din căile spre fericire. Citește în continuare Criza educațională
Punctul de esență
Când navighezi în esență, diversitatea se restrânge. Și se tot strânge până când ajunge-un punct. Care punct, contează mai mult decât tot restul. Și intri-n el și te faci una cu universul.
Viața-i originală
Ce scapă observației noastre firești e că viața-i originală. Ne lăsăm prea mult purtați de inerția socială, de statistici, de povești, și nu știm să vedem nuanța singular-a vieții proprii. Oricâte patternuri am sesiza sau stereotipii intuitive… toate nu-s decât tendințe orientative care nu suportă comparații introspective.
E util și vântul macro… să îl vezi cu ochii minții, să îl știi, să-l simți… să-ndrepți pânzele să te conducă spre tărâmul căruia îi folosești. E bun la orientare; dă repere de-ancorare la condițiile sociale-n care poți să strălucești și-ți arată cum poți să produci concis pentru nevoile proximale.
Însă tu permite-ți șansa unică s-asculți chemările-ți naturale! Ai curajul să le lași să te conducă pe drumurile personale! Te vor ține-n siguranță, ca tu să te bucuri liniștit de viață, în condiții preferențiale și departe de-orice pare-a fi amenințare.
Arta demolării
Dărâmarea/ demolarea sunt o artă. Cu cât le faci mai delicat și mai cu migală, cu atât îți permit să reconstruiești mai frumos, mai armonios.
Evident, excepție când nu-ți mai pasă deloc de fundație sau de ce-i în jur. Caz în care, dai apocalipsa cu catharsis pan’ la entropie și inițiezi renaștere din propria stihie.
Fericire tâmpă
Am avut un moment de fericire tâmpă. Se făcea că toate erau la locul potrivit și cursul vieții se sincroniza subit, în ritmu-i ceas, în orișice secundă.
Un moment se dilată-ntr-un ceas de veşnicie şi un ceas se comprimă-ntr-o secundă când noi ne trăim viața-n fericire tâmpă, porniți fără să ştim, într-o călătorie-n spațiu-timp.
Fecundă-i inspirația căreia-i dăm curs să fie şi curge liberă, în ritm de frenezie, în strădania de a se ține în sincronizarea cu divinitatea – în lipsa căreia, tragem obloanele, că vine end la life sau soto pierdem farmecul şi-o mare porție de ștaif.
Procesul invers
Ingineria inversă și deconstrucția te-ajută să-nțelegi fenomenologia vieții și să o valorifici în avantajul tău.
Echilibru-n atașamente
Se zice că orice de care ne-atașăm prea tare, pierdem. Pentru că intrăm în saturație și facem risipă.
Dup-aia, trece un timp, ne obișnuim cu lipsa și-nvățăm s-apreciem din nou valoarea lucrurilor.
Tre’ să fie un echilibru-n toate… în cum le căutăm, cum cerem, cum primim și cum ne bucurăm de ele.
Ghimpele și coasta
Sunt câte unii… se merită reciproc în viața asta.
Făcuți unul pentru altul, ca ghimpele și coasta.
Cauzele
Analiza recurențelor (adică analiza retrospectivă a fluxului de derulare) doar în raport cu manifestările unui eveniment, nu-ți aduce mare cunoaștere. Obții o simplă relatare istorică, fără interpretare validă. O evocare. O reamintire fără logică reală.
Dar daca o faci în raport cu CAUZELE manifestării evenimentului, atunci obții intuiția. Așa se naște calea către vindecare în medicină, psihologie sau spiritualitate. Așa se transpune inteligența articifială. Așa se obține rezolvarea de probleme.
Lucrând cu cauzele. Nu cu efectele.
Sinergia
De ce am venit noi pe pământ? (avem voie să ne punem și întrebări filozofice acum, că am prins antrenament de mediație 
). Și cum am putea să ne facem viața mai frumoasă? Cum am putea să ne manifestăm individual și ce am putea face cu deciziile colective care ne modelează mediul ambiental în care trăim?
Poate că nu demult, în trecutul nostru uitat, am avut etape în care trăiam în armonie cu natura… Ne înțelegeam rostul și ne acceptam mai cu umilință locul pe pământ, prin puzderia de specii de viețuitoare cu care-am împărțit dintotdeauna aerul și hrana. Citește în continuare Sinergia
Colaborarea
Autonomia individuală ne ajută să ne acceptăm pe noi înșine, să ne iubim și să ne apreciem, astfel încât să ne punem în valoare – cu încredere – calitățile pe care le deținem. Lipsa dependențelor și a condiționărilor exterioare ne permit spațiu de manevră în luarea deciziilor și în materializarea autenticității.
Și ne vine natural să oferim în exteriorul nostru, atunci când deprindem cel puțin un minim necesar de suficiență și de mulțumire de sine. Construim, oferim și dăruim în exterior, împărtășim din conținuturile originale, modelăm după chipul și asemănarea noastră, oglindindu-ne culorile în colectivul cu care interacționăm și în mediul în care ne desfășurăm. Citește în continuare Colaborarea
Propagații
Totul se propagă. Și iubirea, și lipsa ei. Orice decizii sau fapte, comportamente, apucături… generează avalanșe pe care le vedem amplificate în viața noastră. Se întorc și ne lovesc sau ne mângâie, după cum am oferit și noi, la rândul nostru. Le vedem oglindite-n copii, în nepoti și n-orice alte relații; bune sau rele, după posibilități.
Deci, vai și-amar de cei săraci cu duhul! Și fericiți cei ce iubesc și se manifestă ca atare!
Autonomia
Ce poate fi mai frumos decât să-ți poți manifesta libertatea de decizie și de mișcare?…
Într-o lume în care comunicarea și reclamele de pe mai toți pereții imprimă sentimentul de insuficiență, descoperim că interacționăm cu o populație de suflete care caută preponderent confirmare și apreciere. Nu târziu, găsim că și noi înșine suntem parte din această masă de oameni care și-au pierdut sau n-au avut nicicând o fundație stabilă de valori, pe care să-și ghideze viața în condiții de certitudine și echilibru individual.
Avem nevoie să descoperim frumosul care rezidă înăuntrul nostru, podoaba și culorile sufletelor noastre, pârghiile pe care ne putem sprijini și resursele de putere pe care ni le putem manifesta în orice noapte și în orice zi. Suntem ființe autonome, suficiente în capacitățile și în nuanțele personalității noastre, și valoroase prin însăși unicitatea pe care nu ne-o poate atinge nimeni din exteriorul nostru. Citește în continuare Autonomia
Homeostazie
Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă.
Totul se contabilizează și se compensează.
Exercițiul
Când pornești pe un drum nou, resimți din plin dificultatea gestionării necunoscutului și a incertitudinii. Adaptarea cere energie și efort, iar reperele de stabilitate se diluează, în căutarea unor puncte noi de echilibru.
Orice încercare de asimilare a noului în viața noastră este supusă, inevitabil, riscului de eșec și de eroare. Nimeni n-a știut vreodată să facă ceva nou, fără să greșească. În fond, orice proces de învățare este o suită de încercări repetate ale aceleiași mișcări, care – prin fiecare abatere de la rezultatele dorite – face un pas în plus pentru (re)calibrare. Citește în continuare Exercițiul
Aprecierea de sine. Renașterea
Ai făcut curățenie și ai reorganizat măcar un pic conținuturile din identitatea care ești?… Bun. Acum a venit timpul să te iei ”de nou”, să te apreciezi, să te îngrijești, să te respecți și să te stimezi. (Poți face asta oricând… doar că, după o curățenie interioară, poți vedea mai limpede contrastele și noul.)
În varianta în care existăm, suntem perfecți în felul nostru, suntem originali, unici și plini de farmec. Suntem suficienți. Desigur, putem și este indicat mereu să creștem, să evoluăm, să vrem mai mult, mergând cu deschidere pe un drum al evoluției permanente. Dar este important, deopotrivă, să fim conștienți că – în fiecare clipă – suntem cea mai bună variantă a noastră, cel mai bun model de personalitate și cel mai abil decident al faptelor noastre. Citește în continuare Aprecierea de sine. Renașterea
Organizarea
Ca după orice curățenie de primăvară, mutăm și reașezăm lucrurile prin casă. Aerul devine mai respirabil și circulă mai liber, și întreaga atmosferă radiază de un tonus proaspăt și plin de viață.
În egală măsură, înăuntrul nostru pot fi reașezate conținuturile pe care le trăim, le putem eficientiza, fluidiza și armoniza. După ce am scăpat de ce nu e al nostru, avem mai mult spațiu și mai multă libertate de manifestare, mai multe posibilități de aranjare a tendințelor și obiceiurilor care ne desenează firea. Citește în continuare Organizarea
Curățenia
Petrecându-ne viața mai mult în casă, acum, este util și indicat să menținem curățenia în spațiul pe care îl locuim. Și, după ce ne plictisim de atâta dereticat în jurul nostru, putem să trecem liniștiți la curățenia trupului, a minții și a sufletului nostru.
Nu este rușinos să observăm și să vorbim despre curățenia interioară. Din contră, este chiar indicat și sănătos. Noi încă din copilărie adunăm conținuturi – din familie, din anturaj, din societate – care nu sunt ale noastre, dar pe care le asimilăm și le depozităm în noi, în mod inconștient. În manifestarea vieții individuale sau sociale, noi ne identificăm cu conținuturile pe care le deținem, distorsionându-ne sinele autentic și personalitatea originală. Citește în continuare Curățenia
Proiecțiile
Noi trăim în mod cvasi-automatizat majoritatea timpului nostru, luând decizii și manifestându-ne fără prea multă implicare conștientă. În această inerție, ne-am slăbit capacitatea de a lucra cu sinele, de a face introspecții, de a medita cu privire la trăirile interioare și de a reflecta la înțelesurile vieții noastre.
Acest ”mușchi slăbit” ne predispune vulnerabilității de a nu mai putea gestiona și direcționa dezvoltarea și creșterea personală. Și, totuși, psihicul nostru simte în continuare nevoia să rezolve conflictele interne, născute în mod firesc prin procesul de asimilare și gestionare a conținuturilor de viață. Iar, ca urmare a lipsei lucrului conștient cu sinele, în astfel de situații obișnuim să apelăm la mecanisme de compensare, precum proiecțiile. Citește în continuare Proiecțiile
Descoperirea
Trăim înăuntrul nostru 100% din timp, chiar și atunci când suntem în interacțiune cu ceilalți sau cu mediul exterior. Izolarea ne permite să fim conștienți de ”rolurile” dinăuntrul nostru și de ”vocile” ori pozițiile pe care le luăm în oricare moment al vieții.
Îngrădirea libertății de mișcare în exteriorul casei noastre ne oferă șansa limitării stimulilor exteriori pe care îi avem de gestionat, astfel dobândind o mai mare posibilitate/ libertate să ne concentrăm asupra propriilor conținuturi. Desigur, în primă etapă, ne pare totul mai încărcat: trebuie să învățăm tot felul de platforme de lucru la distanță, trebuie să ne organizăm timpul și să învățăm să respectăm noul bioritm al celor cu care trăim și cu care împărțim spațiul casei. Citește în continuare Descoperirea
Conștientizarea
Am ajuns să trăim aproape în mod inerțial, într-o lume în care totul merge pe repede-nainte. Rare sunt momentele când ne mai putem aduna în sine, să reflectăm asupra vieții noastre, asupra evenimentelor pe care le parcurgem în fiecare zi, asupra modului în care ne raportăm și interacționăm cu cei din jurul nostru sau asupra demult uitatei sinergii pe care ar fi trebuit să o avem cu natura.
Ajungând să ne învârtim în același spațiu strâmt, în casa noastră, fără să avem interacțiune directă cu mediul exterior și cu ceilalți pentru o lungă perioadă de timp, ne petrecem mai mult timp cu noi înșine. Fie că ne place sau nu – pentru că la început e puțin mai greu, până ne adaptăm cu ”noua” viață – intrăm în contact cu părți din noi pe care nu le-am cunoscut vreodată sau pe care le credeam demult uitate.
Și, pentru a putea să ne bucurăm din plin de această etapa de redescoperire interioară, este important – în primul rând – să devenim conștienți și să ne avântăm cu încredere și curaj pe drumurile necunoscute dinăuntrul nostru.