Cele mai faine meciuri ies cu cei pe care-i iubești.
Arhive categorii: Vibrații
Fațete nevăzute
Frica orbește de la lucrurile bune.
Iubirea, de la cele rele.
Fii util
Tu fă-te util vieții, și te caută Dumnezeu să te pună la treabă. Nu-ți face griji că rămâi nebăgat în seamă, când în jurul nostru e sete de muncă de calitate și de relaționare civilizată. Fii cea mai bună formă a ta de fiecare dată!
Oamenii de dincolo
Ia aminte la oamenii de lângă tine, că așa cum îi ai, îi percepi și-i savurezi, tot așa o să-ți rămână și-n minte și te vor ajuta atunci când nu i-oi mai avea.
Percepția și armonia
Fie că-s nori pe cer sau nu, soarele-i acolo, invariabil.
La fel e și cu percepția noastră asupra vieții vs. armonia obiectivă.
Cartea
Aseară am agățat o carte. Am deschis-o; goală. Am luat-o cu-ncetișorul și-am scris-o.
A fost mai mult gura de mine, că mâinile nu mi-au mers atât de bine… și am lăsat-o neterminată. Dar n-am închis-o.
A zis că mai vrea o serie Citește în continuare Cartea
Luna
Dacă reziști Lunii, îți controlezi chemările.
Dacă i te supui, îți valorifici oportunitățile.
Împliniri infime
Pentru dependenți și dependente cu porniri inconștiente, care se mișcă și se pozează în contexte și posturi nu prea decente, e necesar să înțeleagă pe-ndelete că aprecierile-aparente venite din împrejurimea socială nu compensează lipsa de iubire parentală, de cuplu sau de sine. Doar trădează trăsături intime fine și dezonorează big time, contra unor împliniri infime.
Atitudini însoțitoare
Asistare non-judecativă și iubire necondiționată.
Două acțiuni (una pasivă, alta activă) care curață pe dinăuntru și-mplinesc cu liniște deplină.
Talente imperfecte
Ai vreun talent cu care faci rău fără intenție?!…
În fiecare din noi se găsește un mic Iuda care livrează involuntar câte o lecție. E ca și cum viața ne face cobai pentru o clipă, ca să facilităm deodată-n pripă deschiderea și evoluția celor de lângă noi.
Iartă-te și iubește-te! Și nu le lua prea grav, c-ajungi hulit de gânduri și de conștiință cu nuanță de strigoi.
Filme diferite
O comunicare ia viață după cum îl poartă inspirația pe vorbitor.
O percepție se conturează după cum evoluează atenția și firul epic în cap la interlocutor.
Puterea-i la noi
Noi suntem părinții și prietenii și iubiții noștri! Ne place să căutăm siguranța și puterea la alții, dar e derizoriu. Noi suntem dumnezeii noștri, cu voință, cu decizie deplină, cu libertate de mișcare și cu răspundere pentru orice acțiune gândită sau senină. Suntem frați cu toții și de noi depinde cât alegem să ne-mpărtășim iubirea, să ne facem viețile frumoase unii altora, ca să ne putem privi deschis și ferm în ochi sclipirea.
Bumerangul
Urându-l, furându-l, lovindu-l pe cel de lângă tine îți faci un rău ție.
Pe lângă că te supui la efortul gestionării unor conținuturi psihice și spirituale negative, mai deteriorezi și condițiile mediului în care trăiești.
Deci, dacă nu din iubire, măcar din egoism, fă bine oamenilor!
Libertatea-n relații
Libertatea este vitală într-o relație.
O interacțiune umană (oricum ar fi ea: sentimentală, profesională, de prietenie, parentală, etc.) se leagă și se întreține prin participare voluntară (nu impusă), în baza unor interese comune. E un parteneriat care cere înțelegere și respect reciproc, colaborare și completare, sincronizare și comunicare… mult dincolo de iubire.
E importantă și iubirea Citește în continuare Libertatea-n relații
Credința mișcă viața
Credința face totul.
O poți dobândi, întreține și valorifica, în oricare formă și cu orice ajutor care ți-o poate intermedia, atât timp cât rămâi conștient de mărimea forțelor divine și umil în propria micime.
Abstinența
Când ajungi să-ți ții sub control nevoile primare (siguranță, odihnă, hrană, sex, plăcere, limpezimea minții, ușurința sufletului) începe partea de viață echilibrată, în care poți produce liniștit, indiferent de furtunile care te-nconjoară.
A le ține sub control înseamnă să le stăpânești, nu să le ghiftuiești. Adică să le dai suficient cât să te mențină funcțional și productiv, dar întotdeauna mai puțin decât ți-ar cere ele impulsiv, mințindu-te parșiv că sațietatea îți menține starea de bine. Altfel, te controlează ele pe tine.
Coexistențe antagonice
Se-ntâmplă uneori ca migrene să coexiste cu stări de excitare. E ca atunci când vrei un om de nu mai poți, dar fugi cât poți de tare. L-ai vrea-n carne și oase, să-l savurezi, să-l devorezi, chiar și fără vreo tatonare, dar nu te lasă creierul să te flexibilizezi, s-acomodezi principii, frici sau șanse de eroare la-ncercare. Și uite-așa îngheață neuronii toți că nu primești chemarea, blocat într-o credință care-ți suscită disperarea.
Nervul zglobiu
Simți un nerv că se zbate și nu te lasă liniștit? Caută să vezi ce anume-ți cere înăuntru pace (cu tine și cu Dumnezeul tău). Negociază un pic acolo, adu în echilibru și totul se va limpezi. Și orice tensiune din tine sau de-afară se va risipi.
Iubirea de sine
Lipsa iubirii de sine e foarte perfidă.
Îți dă un sentiment de neîmplinire și insuficiență, dar nu-ți spune că la tine se referă. Te face să crezi că-i despre altii, și-ți înmoaie inima să le dai chiar și ce n-ai, de-ajungi lipit pământului pe dinăuntru, de sihastru și de gol.
Iubește-te pe tine! Și pe Dumnezeul tău din om!
Susținătorul
Îi purta pe toți în spate. Îi hrănea, le asculta poveștile și-i mângâia cu șoapte. Li se făcea cunună și-i ajuta să crească-ncetișor, în tihnă, cu dedicare și cu spor.
[Relatări din viața unui susținător]
Atârnătorul
Îi plăcea mereu s-atârne, ba de oameni, ba de bani, ba de șansă, ba de renume.
Și nu era nicicând ușor să îl urnești să își asume orice aspect al vieții sale, învățat fiind să le primească pe toate din exterior.
[Relatări din viața unui atârnător]
Ardere de tot
Dumnezeu nu iartă, cel puțin din 2 motive:
1. Stă imparțial și neutru la evenimentele vieții. Pentru el, toate-s egale. Nu are nimic de iertat.
2. Dacă prin iertare ne scutește de suferință, noi rămânem slabi, iar el își face un defavor sieși. Fiind dependent de noi pentru materializare, are un interes direct să fim în forma noastră cea mai bună.
Iertarea e un proces catalitic intern de vindecare.
Amețeală
La un moment dat, te trezești într-o ciorbă de experiențe, învârtit cu polonicul la foc tare, într-un ritm ce pare presetat și un pic cam de necontrolat… când lovindu-te cu îmbrânceli, cu agonii și cu necaz, când scăldându-te în fericiri, cu complezențe, beneficii și extaz.
Și, buimac, la ceas de seară, după ore-ntregi în fiecare zi de perpeleală, stai nedumerit și-analizezi de-i vreuna de care să te atașezi… să-i dai atenție, să o filtrezi… sau dacă să le-accepți pe toate vrac, fără să mai tragi să le-aranjezi, bucurându-te din plin de amețeală.
Intuiția
Când ești mic, nu înțelegi intuiția, dar nici nu prea contează. Că toate-s alandala și ți se dau doar pentru creștere, pentru-nvățare; abia mai târziu se limpezesc și se așază.
Când te faci mare, însă, nu numai c-o-nțelegi ca pe-o a doua limbă, dar tre’ s-o și urmezi fără să crâcnești, în orice clipă. Că vine nu neapărat pentru tine, cât pentru toata pleiada de responsabilități care-ți revine.
Tu și cel de lângă tine
Dintre toate șansele de om pe care le deții, ajungi să devii ceea ce-ți dai voie și te antrenezi să fii.
Dintre toți oamenii pe care i-ai putea primi, deschide ușa celui care înțelege și face efortul de a vă păstra copii.