Arhive categorii: Vibrații

Amor de concepte

Găsești în scripturi expresii pline de metafore, din care – dacă le iei în cel mai simplu sens al lor – înțelegi chestii despre viață mai limpede și mai profund decât chiar și dacă le-ai găsi explicate de știință.

La rândul ei, știința are frumoasa abilitate de a demonstra matematic existența fenomenelor, punând dovezi palpabile în mâna necredincioșilor.

Secretul cunoașterii, însă, constă în cuplajul celor două (spiritualitatea și știința) și a oricăror alte perspective analitice și experiențiale, din care alegem a ne poziționa-n raport cu viața.

Spiritualitatea + Ştiința = l.o.v.e. din aia cu armonie şi cu trăit în fericire pân’ la adânci bătrâneți.

Înfruntă direct adversarul

Înțeleg că-s hormonii-n acțiune… dar atitudinile astea de „noi împotriva lumii” pe care le au unii tineri (mai ales, influensări) nu fac bine nimănui.

În primul rând, pentru că nu mai e vremea de „revoluții”. Azi, lucrurile sunt în schimbare continuă, asumată, muncită, fluentă, naturală, propagată și asimilată pe termen lung. Iar, în al doilea rând, pentru că noi ÎMPREUNă cu lumea construim. Toți, deodată. Citește în continuare Înfruntă direct adversarul

Deturează

Ceva nu merge bine-n suflețel acolo, în starea de spirit, şi dereglează liniştea interioară?

Chilleanu! Mergi şi dormi. Şi te relaxează. Deturează motoraşul şi bucură-te de momentul prezent. Ancorează-te-n natură şi respiră lent, admiră un apus, nişte valuri haotice la mare, sau escaladează un munte sălbatic şi rebel, tolănit zen la soare.

Adaptarea la viteză

Multe dintre fenomenele/ manifestările aparent patologice pe care le trăim – depresii, ADHD, stres, burnout, consumerism, doping, s.a. – sunt forme de reacție la cantitatea imensă de noutăți pe care le avem de gestionat în actualul stil de viață.

Ajungem să trăim acum într-un an, cât trăiam înainte-n zece vieți. Iar corpul se străduiește să gestioneze abundența informațională, să o digere, să o asimileze, să țină pasul cu viteza crescută a societății, să se adapteze, făcând eforturi care îi depășesc pragurile de toleranță dobândite de-a lungul timpului.

Odă muzicii

Când eram copil și mergeam pe la vreun recital de muzică clasică, persoana care prezenta avea mereu talentul să-mi strice curiozitatea și descoperirea. Fără intenție, evident. Dar zicea cam așa: „Inchideți ochii și imaginați-vă povestea relatată prin sunete. Urmariți aventura, evoluția, priviți cu ochii minții!”

Și-i închideam. Și așteptam. Și, evident, nu vedeam nimic în afară de sunetele cărora – nici lor – nu prea le găseam sensul. Poate vi s-a întâmplat și vouă (sper; ca să nu fi fost singurul copil cu predispoziții de programator). Citește în continuare Odă muzicii

Inspiri prin orice faci

Vrei sa fii model?… Inspiră! Și e valabilă și reciproca: atenție că, dacă ești model, inspiri!

Până mai ieri, mass-media era principalul responsabil de educația populației mature. [Asta, în lipsa unor programe de învățare continuă (long-life-learning), aplicate uniform la nivel național.] Bine… încă este, în continuare, unul din principalii formatori ai adulților, iar starea deplorabilă de educație a societății i se datorează în mod majoritar. Citește în continuare Inspiri prin orice faci

Judecător adevărat

Judecă și vei fi judecat… zice o vorbă.

Însă nu se referă la faptul că judecățile tale ar fi urmărite și contabilizate de cineva, iar apoi ți-ar fi întoarse în revanșă (deși… sunt suficienți troli care ar face asta oricând, cu plăcere), ci, mai degrabă, vrea să spună că – prin judecată – tu te judeci pe tine, în oglindă. Citește în continuare Judecător adevărat

Desacralizare

Trăim un proces de desacralizare. Mai toate par să coboare din copac, în vremurile-astea… și negociază-ntre ele care să urce-napoi, acolo-n vârf să stea.

Tot ce e valoare cade. Bunul simț, diplomația, înțelepciunea, logica, corectitudinea, respectul și multe altele… par că își găsesc sfârșitul, în societatea în care trăim. La nivel mondial. Toate reperele de organizare și comunicare socială cu care eram obișnuiți suferă mutații și se transformă sub ochii noștri, lăsându-ne impresia de haos și destabilizare. Citește în continuare Desacralizare

Campioni la iubire

Când mai moare vreun campion la iubire sau la făcut fapte bune, bocim de mama focului. Pentru că o dată cu el moare și credința noastră că cele bune promovate de el vor mai dăinui în lipsa lui.

Dar nu tre să ne facem griji… Că vor mai veni și alții, mereu adaptați momentului, perioadei, vremurilor. Cei care au fost, au servit cauzelor pe care le-au trăit. Cei ce vor veni, vor servi vieții care ne așteaptă. Citește în continuare Campioni la iubire

Ticuri verbale

Cuvintele creează. Big time! Și, mai ales, alea spuse-n glumă sau repetitiv (ca ticuri de vorbire).

De-asta fac efort conștient să evit glumele proaste. Iar cu ticurile de vorbire fac un compromis… astfel că, dacă se întâmplă ce zic io acolo, măcar să-mi dea plăcere (că nu fac uz degeaba de verbul „a băga”, dacă mă-nțelegeți… ).

De partea cealaltă… poantele pe pozitiv nu adună rating la fel de bun, dar mă lasă noaptea să dorm liniștit, știind că nu cobesc aiurea. Și-ncerc să compensez cu gânduri bune și repetitive – gen, rugăciuni scurte, zise la infinit – care să mă țină viu. Și cu asta nu glumesc. Încercați, și-o să vedeți că am dreptate cu ce scriu.

Credință și încredere

„Am încredere în tine” și „cred în tine” par a fi același lucru. Dar nu sunt.

Încrederea este capacitatea de a delega o responsabilitate. Cel care își primește încredere, pe de o parte își asumă că poate purta pe umeri povara primită, și de pe de altă parte se simte onorat că a primit confirmarea că o poate duce.

Credința este capacitatea de a te simți în siguranță. Cel care are credință, știe că primește întotdeauna resursele de care are nevoie și că beneficiază de condiții optime pentru a-și duce la îndeplinire responsabilitățile. Citește în continuare Credință și încredere

Rezistența la schimbare

Este bine cunoscut faptul că unul dintre principalii rivali ai evoluției este chiar rezistența la schimbare, de care dispunem cu toții și pe care o folosim în mod inconștient ca mecanism de auto-conservare și de auto-apărare. Pornirile noastre firești sunt de a respinge noul și de a rămâne în spațiul de confort, pe care îl cunoaștem bine și pe care îl percepem ca fiind protector, garant pentru stabilitate. Citește în continuare Rezistența la schimbare

Răspunsuri logice

Când te plictisești sâmbătă seara, uitându-te boem la soare, te gândești că găina e un organism autonom, care evoluează după cum i se năzare, iar oul e un instrument un pic cam limitat și monoton, dar perfectat de însăși găina bezmetic umblătoare, să asigure condiții de viață creatoare.

Și, brusc, realizezi că intuiești cam care dintre ei a fost primul, zâmbind în sinea ta că ai răspuns la clasica-ntrebare…